Ai spus că nu vei pleca.
Unde ești acum?
M-ai lăsat în noaptea adâncă,
înecat, în propria tristețe.
Ești ca un înger,
Ce și-a ars aripi.
Ești ca un înger,
Ce și-a vândut sufletul.
Putem să o luăm de la început?
Ca o primăvară, după iarnă?
Cerneala curge din stilou,
Precum sângele dintr-o rană.
De câte ori mă gândesc la tine,
Și scriu despre tine.
Ești iubirea uitată a mea,
Care nu te pot uita, draga mea.
Îți iubesc ochii albaștri,
Ca stelele din ceruri.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o iubire pierdută. Naratorul își amintește de promisiunile făcute și se confruntă cu singurătatea și tristețea provocate de absența persoanei iubite, incapabil să o uite.