Când cerul se închide,
Vad o lumină din întuneric..
Ce suspină și surâde,
Și eu plâng în întuneric.
Din întuneric, aud vocea ta,
Care încă mă cheamă..
Dar nu pot să merg spre ea,
Atâta timp cât mă îndrept spre Lumină.
Draga mea,
A fost ultima mea greșală.
Că am avut încredere în tine
Iar egoul meu în mine.
Simt cum sufletu-mi e greu..
De câte ori mă gândesc la tine..
Ești ceea care ține plumbu’
Peste mine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și melancolie într-un context întunecat. Vorbitorul își exprimă durerea cauzată de încrederea acordată unei persoane și propriului ego, simțind o povară sufletească grea.