Râul curge la vale
Ca sângele-n vene,
Iar apa cade de pe stâncă
Precum lacrima pe obraz.
Ești gardianul ce-mi păzește sufletul
Atacat de Imperiul Păcat
A cărei putere crește…
Dar tu, ești cel care-l mistuiește.
Ești cel care luminează pentru noi
Brazdat de lumina Domnului.
Iar noi, privim a ta lumină;
Când ne îndreptăm spre a ta Taină.
Din ochii iubitei curge sânge,
Iar tu îți înalți mâna către o rază a speranței;
În timp ce din ea, numai cenușă rămâne;
Iar eu, mă îndrept spre tine.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta dintre bine și rău, unde un înger protector veghează asupra sufletului amenințat. În ciuda pierderilor și a suferinței, există o rază de speranță și o îndreptare către divinitate.