Cântecul ce-ades ţi-l cânt
Când te-alint în fapt de seară,
Puiule, e-un cântec sfânt,
Blând şi simplu de la ţară.
Mama mi-l cânta şi ea,
Şi, la versul ei cel dulce,
Puiul ei se potolea
Şi-o lăsa duios să-l culce.
Azi te-adorm cu dânsul eu,
Ieri — el m-adormea pe mine,
Şi-adormi pe tatăl meu
Când era copil ca tine..
Mâine, când voi fi pământ,
Nu uita nici tu — şi zi-le,
Zi-le doina, cântec sfânt,
La copiii tăi, copile!
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus tradiției și legăturii dintre generații. Un cântec de leagăn este transmis din mamă în fiu, devenind un simbol al iubirii și al continuității.