Țâfnosul Rigă, cum se-ngâmfă El
Că-n platoșă-i ascuns ca melcul – gemeni –
Și-nsulițează câte-un ochi, asemeni,
Sedus de ipoteticul duel!.
Spăimos, dă legi, edicte scrise-n cremeni,
Stârnite peste toți ca un flagel,
Norodul ațâțându-l la răzbel
Și-n jocul tău, Zeu Marte, tu l-ademeni!.
Legat pe-un fir subțire și tehui,
Se mișcă tot releu-n plasa lui!
Tunarii de la Forturi, puși de Rigă,.
Comanda Lui prin guri de foc o strigă!
Dar uită că zmintit întru bravadă –
Se-mpiedică în propria lui spadă!
Sensul versurilor
Piesa descrie un rege arogant și înfumurat, ascuns în armura sa, care dă legi aspre și incită poporul la război. Ironia sorții face ca, în graba sa de a demonstra bravadă, să se împiedice în propria sa spadă, sugerând că aroganța și grandomania pot duce la propria distrugere.