S-a culcat peste mine o fiară
Fără picioare, cu coarnele arse.
Alergase lanurile de secară,
Și zidul cu nările-l sparse.
Buturugă de tăciune.
Aș voi cu o rugăciune
Să chem din cer, să vie careva.
Cu sulița grea.
Și s-o alunge-n beznă mare.
Atât îți cer,
Doamne, nițică răcoare.
Fiară și-a potrivit
Ochiul aprins și zgâit
În ochiul meu, de care-și freacă pleoapa.
Mă-neacă norul, ca nisipul și groapa.
Nu pot să strig, de lanțuri și cătușe.
Da?
Maică
Domnului a încercat la ușe?
Aduce lingura cu doftorie.
Intră!
Dumneata ești.
Fecioară
Marie?
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă interioară cu o forță întunecată, posibil o metaforă pentru o boală sau o problemă personală. Naratorul caută ajutor divin și speră la o izbăvire miraculoasă.
