Sâmbătă, pe la Nagaică,
Își răsfață pruncul maică,
Pe când pruncul suge țâța
lângă mită.
Oțul mamii, cel frumos,
Te dași din copaie jos.
Foaie verde leuștean,
M-a făcut muica oltean,
Și, cobzarule, spune drept,
Muica m-a făcut deștept.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o scenă idilică din mediul rural, unde o mamă își alăptează copilul. Versurile celebrează originile oltenești și inteligența nativă.