Nu.
Nu căuta în sufletul cuiva
Că pătimește de iubit cândva.
Să nu îi schimbi credința lui cinstită
Fie că-i rea și oropsită.
Legile inimii curate
Nu vor să fie-mpiedicate
Și osândite ca niște păcate.
Tu suferă și înțelege
Și nu-i mai porunci o altă lege.
Că mintea ta nu știe ce cuprinde
Decât puțin, cât cumpără și vinde.
Păzește-ți cugetul la vreme,
Să dojenească strâmb sau să blesteme,
Chiar dacă inima te doare
De așteptare și răbdare.
Viață ne rabdă, împliniți ori goi.
Să o răbdăm și noi.
Ea pretutindeni e deplină
Și risipită-n umbră și lumină.
Sensul versurilor
Poezia explorează ideea de a nu judeca sau schimba credințele cuiva, chiar dacă suferă. Încurajează înțelegerea și răbdarea, acceptând viața în deplinătatea ei, cu umbre și lumini.