Dimineața, când mă scoală,
Stolul e o ciripeală.
Le strig tare ca la școală.
Porția e câte trei –
Zeci de boabe-n cioc, de mei.
Le învăț să numere,
Ele dau din umere.
De le-aș da și carne crudă
Nici nu vor de scris s-audă
Vrăbioii mei sunt proști,
Cum de-i vezi, îi și cunoști.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o interacțiune amuzantă cu un stol de vrăbii, unde naratorul încearcă să le învețe să numere, dar acestea se dovedesc a fi mai interesate de mâncare decât de educație. Tonul este unul jucăuș și ușor ironic.