Tânjesc pe-ndelete.
Mi-e foame, mi-e sete,
Dar n-aș putea, poate, să-i spui
Orișicui
Ce hrană
Mă poate nutri și ce mană.
Am pâine, merinde și vin.
Pătulul mi-e plin.
Am poame-n livadă
Lăsate să cadă
Din pomi, din belșug.
Cirezile mug
De ugerii grei:
Mulgi câte ciubere și donițe vrei.
Nici vechea prisacă
Nu-mi este săracă
Și am în cămară
Și miere amară,
Pe lângă bucate.
Mi-e silă de toate,
De rău și de bine.
Mi-e foame și sete de tine
Sensul versurilor
Piesa exprimă un dor profund și o insatisfacție, chiar și în mijlocul abundenței. Vorbitorul tânjește după o anumită persoană, sugerând că nimic altceva nu-i poate potoli foamea și setea sufletească.