În frig și noroi
Trec hoții-n convoi, câte doi,
Cu lanțuri târâș de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din două hârdaie.
Câțiva au ucis,
Câțiva ispășesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogați, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strigoii și sui,
Strâmbați de la umeri, din șold și picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui.
Își duc parcă sângele lor.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă sumbră într-o închisoare, unde deținuții își primesc cina. Versurile explorează ideea că, indiferent de faptele comise, toți ajung să împărtășească aceeași soartă, trăind într-un mediu degradant și ispășind pentru greșelile lor.