Tuan – Antidot

Știi cum se spune
Toate-s rele, toate-s bune, pe bune
Nu mai știi ce e perfect sau ce-i defect
Ești blocat, nemișcat, chiar șocat
Că omul bogat e sărac și
Omul sărac e și bogat, păcat
Că ai aflat că adevărul-i cel mai mare păcat și da
E adevărat că minciuna e cel mai mare adevăr, însă
Cu toții mușcăm cel puțin o dată din măr
Cred că cineva-i supărat pe mine că văd cum
Stele cad, stele cad, stele cad
Ele sunt visele mele care ard
Stele cad, stele cad, stele cad
Pică grele câte un milliard
Acum am tot.
Dragostea de sine e un drog
Acum am tot.
Dar știu că am găsit un antidot.
Tot universul cădea peste mine
Și am fost atât de tare
Încât mi-am pus lumea la picioare
Cât de tare doare să
Nu ai pe nimeni să te scoată din stare
Să n-ai un răspuns la nicio întrebare
Timpul să treacă fără încetare, dar stop
Visele mele, praf de stele
Două paralele, în ghilimele
Urme pe piele, fără durere
Eu de acum versus cel de dinainte
Pe spatele meu sunt mii de ținte
Ține minte, ia aminte, lumea minte
În spatele meu sunt mii de cuvinte
Tu stai pe loc, eu o iau înainte.
Stele cad, stele cad, stele cad
Ele sunt visele mele care ard
Stele cad, stele cad, stele cad
Pică grele câte un milliard
Acum am tot.
Dragostea de sine e un drog
Acum am tot.
Dar știu că am găsit un antidot.
Am nevoie de un antidot
Mă simt viu cu suflet mort
Tot ce fac, tot ce zic, tot ce pot
Am găsit noroc în ghinion
Și ghinion în noroc
Am zis că de unde am plecat nu mă mai întorc
Am dat tot ca s-ajung aici
Pici, te ridici
Acum ce mai vrei să zici
Când visele tale au fost atât de mici
Am fost fair play cu mine
Și nu am distrus pe nimeni
Că m-am putut abține
Să fiu eu și nu oricine
Dar totuși.
Stele cad, stele cad, stele cad
Ele sunt visele mele care ard
Stele cad, stele cad, stele cad
Pică grele câte un milliard
Acum am tot.
Dragostea de sine e un drog
Acum am tot.
Dar știu că am găsit un antidot.