În noapte târziu m-ascund în priviri
Plânge luna
Visez că respir durere și strig
Timpul trece
Nu-mi ajunge să știu că tu exiști
Timpul trece
Timpul trece
Timpul trece
Prin noi
De-o viață înec în păcat chipul tău
Trăiesc plin de teamă că nu mai sunt eu
E doar o umbră cu suflet străin
Trădarea mea lasă în urmă venin
Vreau să crezi, pot visa
Lumea rea e crucea Ta
Am să găsesc un mod
Să dovedesc, nu e un joc
Și atunci veți sta în umbra mea
Închid în uitare răspunsuri și pot
Să strig când mă doare, să trec peste tot
Leg nemurirea de sufletul meu
Va curge iar sânge din trupul Tău?
Prin mine trec clipe
Cad lacrimi pustii în pământ
În mine mor vise
Sunt frunze purtate de vânt
De acum voi putea privi
Prin lume și atunci voi ști
Totul e fals
Ascuns în tăcerea Ta
Lumina și timpul vor da
Puterea sfântă de-a spera
E doar un vis.
Pentru tot ce-a fost
O clipă de uitare
O clipă ce nu moare
Mi-e greu să mai rezist
Mi-e greu să mă mai mint
M-ntreabă
De ce eu văd la fel, mereu
Nu-ntreba
De ce eu văd la fel, mereu
Văd în mine
Văd în minte tot ce-a fost
Văd în mine
Vorbe triste fără rost
Las cu tine
Visul meu de a iubi
Niciodată n-am să mă mai pot opri
Ce măști am mai purtat
Doar timpul poate spune
Ce măști am mai purtat
Uitate, vii, în lume
Las cu mine tot ce-am fost
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de deziluzie și suferință, sugerând că realitatea este o iluzie. Vorbitorul se luptă cu amintiri dureroase și caută speranța într-o lume falsă, dorind să depășească trecutul și să găsească puterea de a merge mai departe.