În calea norilor
(Adrian Ilie / Adrian Ilie)
Dimineți încep să crească, să crească
Fluturi mii se-adună-n prag de zi
Pe covor de flori stau să privească
Prin stropi de rouă-n zori
Zbor de cocori.
Ne cheamă stele și iubiri,
Ne cheamă vise și-mpliniri,
Ne cheamă timpul ce va fi..
Zborul anilor uitați de vreme
Vine dintr-un șir de veacuri lungi
Ce-au rămas aici, cântate boeme
Pe piscuri unde vrei și tu s-ajungi..
Ne cheamă stele și iubiri,
Ne cheamă vise și-mpliniri,
Ne cheamă timpul ce va fi..
Noi – stăm în calea norilor.
Dacă vrei să vii din nou la mine,
Dacă vrei să ne găsești, la asfințit, la răsărit,
Nu e nimic de zărit.. decât nori.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și contemplare asupra trecerii timpului, folosind imagini ale naturii și ale zborului. Refrenul sugerează o oarecare resemnare în fața obstacolelor ("noi stăm în calea norilor"), dar și o invitație la regăsire.