Dacă tu mi-ai spune azi că mâine chipul tău se va ruga prin lume,
Zile-ntregi și ani mereu, aș urma doar visul tău, printre umbre să alerg mereu!
Și dacă lumea asta ți-e de-ajuns,
Lasă-mă pe mine să-i adun,
Să-i adun pe toți acum și să facem visul scrum!
Numai gânduri pe nisip – visez!
Ooo, într-altă lume-aș vrea s-adorm,
Ooo, să mă pierd în al tău somn!
Ooo, câte zile au trecut,
Ooo, vreau să știu că am pierdut!
Primul pas făcut de noi, sub soare, primul plâns uitat de ei, tot doare!
Prima vorbă spusă-n vânt! Prima dragoste în gând! Câte lumi am alergat uitând!
Și dacă lumea asta e prea mult,
Lasă-mă pe mine să mă duc!
Să alerg, să îi separ, să trăiască toți măcar,
Fiecare om este un zar!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de evadare într-o lume idealizată, departe de realitatea dură. Vorbește despre pierdere, regret și căutarea unui refugiu în visare și în amintiri.