1.
Cântul unui dadaist
Care-avea dada de dor
Istovea al său motor
Care-avea dada de dor.
Ascensoru-urca un rege
Liber, greu, lin ca fantoma
Brațul drept i-l rupse-n lege
L-a trimis papei la Roma.
Astea fiindcă se-nțelege
Amintitul ascensor
Nu avea dada de dor.
Mâncați caramea
Spălați-vă mintea șchioapătă
Dada
Dada
Beți apă.
2.
Cântul unui dadaist
Nici prea vesel, nici prea trist
Ce iubea o biciclistă
Nici prea veselă, nici tristă.
Dar soțul de noul an
Știa tot și într-o criză
Le-a trimis la Vatican
Trupurile-n trei valize.
Nici amant,
nici ciclistă
Nu mai fură
cu-o figură
Nici prea veselă, nici tristă
Mâncați creieri buni cu ceapă
Spălați-vă soldatu-n cișmea
Dada
Dada
Beți apă.
3.
Cântul unui dadaist
Ce era dada de dor
Ce era deci dadaist
Ca toți dadaii de dor.
Un șarpe purta eșarfe
El închise brusc supapa
Și-n eșarpe-n piei de șarpe
Merse-a-mbrățișa pe papa.
E mișcător
Burtă-n flori
Nu mai fu-n dada cu dor
Beți apă de la rândunel
Spălați-vă-acadelele-n cișmea
Dada
Dada
Mâncați vițel
Sensul versurilor
Piesa este o satiră absurdă, tipică dadaismului, care critică convențiile sociale și culturale printr-un amestec de imagini bizare și nonsens. Versurile nu au o logică narativă clară, ci mai degrabă juxtapun elemente disparate pentru a crea un efect comic și provocator.