Vino pe strada unde oamenii dorm
Acolo unde nu cântă tonomatul!
Creierul meu predispus spre fatal
O să-ți mănânce ficatul!
Fruntis! Dulgre! Zgarba! Harma!
Fruntis! Dulgre! Zgarba! Harma!
Se rupe balanța!
Unde sunt cuvintele, chinele, suspinele?
Viorile tale de viață mă fac să mă simt o paiată!
Fruntis! Dulgre! Zgarba! Harma!
Fruntis! Dulgre! Zgarba!
Se rupe balanța!
Doi marinari s-au legat la picior cu o floare
Și s-au aruncat în mare
Ca să-și înece pescărușii… rușii.
Fruntis! Dulgre! Zgarba! Harma!
Fruntis! Dulgre! Zgarba!
Se rupe balanța!
Sensul versurilor
Piesa descrie un univers straniu și absurd, plin de imagini violente și simboluri bizare. Pare o critică la adresa vieții și a condiției umane, folosind un limbaj metaforic și nonsensic.