Strofa I:
Îmi pare rău că te prinde somn
Credeam că-s singuru’ om
Care strig la mine noaptea ca s-adorm
Nu mi-am propus s-ajung să fiu vocea poporului
Îs preocupat să mă definesc în fața microfonului!
Prea ocupat, când fac și facultate, bre
Și-am și-un gând s-ajung doctor drept
Eu cred, că cel mai bun e rapu’ egoist
În care MC-u’ spune ce vrea, asumându-și orice risc!
Lumea-i rea, zice lumea (ha) … las’ să fie
Eu tot fără anestezie
O să tai în carne vie!
Fac economie de energie,
Lumea știe:
Atunci când băiatu scrie
Îi praf tot, ca-n romanu’ lu’ Vakulovski…
Underu’ moldovenesc caută proporții
Prin sectoare cancerigene, ce zic îmi asum
Nu-mi stă în drum
C-am venit să te îndrum!.
Refren X2:
Fumez de plictiseală,
Și tot de plictiseală
Iau o coală goală,
Și pentru a nu știu câta oară
Încep tortura, ți-e totuna
Tot ura aici are voce
Scuze multe pot fi spuse cu privire la orice….
Strofa II:
Tre’ să fac ce-am promis
Da’ mă simt ca-n abis
Foi scrise și arse, micu’ meu Paradis
Parazit de mic, urăsc ordinele
Haos în cap, tre’ să fac curat, că e dezordine!
Privind în oglinda retrovizoare a vieții
Am învățat multe vorbind cu pereții…
Reține, nu ține vorba pe limbă
Care-i gustu’ morții? O să-l simți în ultima clipă!
Inspir rap, transpir rap combinat cu
Ce te-nvață societatea, că-i planta lu’ Necuratu’
N-ai cum să mă dobori!
Spre deosebire de Icar, eu cobor ușor
După ce zbor…
Te ia cu fiori
Când mă vezi stând pe nori plutitori
De vorbă cu porumbei călători…
Nu-s așa plictisitori ca cei ascultători,
Ce se cred speciali: le zic
Eu bag banii-n ce fac, nu-mi fiți datori cu nimic!.
Refren
Outro:
Ori te decizi, și te dezici de ce depinzi
Ori te-ntorci 180 de grade, și-o f**i de-aici!
Atât de simplu… Nu fii sensibil ca un ploi
La noi, cimitirele sunt pline de eroi!
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta internă a artistului cu propriile demoni și cu presiunile societății. El își exprimă frustrarea și dorința de a se defini prin artă, criticând totodată ipocrizia și superficialitatea din jur.