Lui Florian Pittiș.
Într-o nu știu care șară
Într-o nu știu care țară
Într-un nu știu care sat
Sub un nu știu care pat.
Mititel cât un cercel
Stă pitit un șoricel
Tremurând bietul de el
Fiindcă-aflase dintr-o carte.
Că-ntr-o nu știu care șară
Într-o nu știu care țară
Într-un nu știu care sat
Sub un nu știu care pat.
Nici prea mare dar nici mică
Stă pitită o pisică
Tremurând și ea de frică
Fiindcă-aflase dintr-o carte.
Că-ntr-o nu știu care șară
Într-o nu știu care țară
Într-un nu știu care sat
Sub un nu știu care pat.
Terminând de ros un os
Șade-un câine zdrențuros
Tremurând și el fricos
Fiindcă-aflase dintr-o carte.
Că-ntr-o nu știu care șară
Într-o nu știu care țară
Într-un nu știu care sat
Sub un nu știu care pat.
Fără vreun dinte ros
Șade-un lup foarte nervos
Tremurând și el vârtos
Fiindcă-aflase dintr-o carte.
Că-ntr-o nu știu care șară
Într-o nu știu care țară
Într-un nu știu care sat
Sub un nu știu care pat.
Cu piedica puștii trasă
Șade o vânătoareasă
Tremurând cu tot cu casă
Fiindcă-aflase dintr-o carte.
Că-ntr-o nu știu care șară
Într-o nu știu care țară
Într-un nu știu care sat
Sub un nu știu care pat.
Mititele cât un cercel
Stă pitit un șoricel.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume în care prădătorii și prada se tem unii de alții, toți fiind speriați de o informație găsită într-o carte. Este o ironie asupra fricii și a modului în care aceasta ne poate paraliza, indiferent de poziția noastră în lanțul trofic.