Și cu cât privesc în urmă
peste anii ce s-au dus
tot mai limpede-Ți văd Fața
și iubirea Ta Isus.
Tot mai strălucit și dulce
în viața mea răsai
tot mai limpede-mi răsună
fermecatu-Ți dulce grai.
Tot mai strălucit faci totul
Soare binecuvântat
tot mai mult mi-alungi din suflet
norul greu și-ntunecat.
Când eram furat de valuri
și-ncetam să lupt cu zel
dacă mă mustrai Isuse
urmăreai de-atunci un țel.
Când din patima deșartă
Ți-am cerut să-mi dai un pic
de mi-ai dat, mi-ai dat Isuse
ca să văd că nu-i nimic.
Când am vrut să-mi caut prieteni
desfătări când am căutat
m-ai lăsat să le-aflu Doamne
să văd cât m-am înșelat.
Astăzi văd că bogăția
lumii-ntregi de mi-o dădeai
n-aș fi-aflat vreo mulțumire
căci din toate Tu-mi lipseai.
Dar de când Te am pe Tine
chiar de-s singur și străin
și de-s și sărac pe lume
eu sunt fericit deplin.
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința față de Dumnezeu pentru transformarea vieții. Vorbitorul își dă seama că fericirea adevărată nu se găsește în lucrurile lumești, ci în relația cu divinitatea, care aduce pace și împlinire chiar și în singurătate sau sărăcie.