Învață de la apă să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învață de la umbră să taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învață de la soare cum trebuie s-apui,
Învață de la piatră cât trebuie să spui.
Învață de la vântul ce-adie pe poteci,
cât trebuie prin lume de liniștit să treci.
Învață de la toate că toate sunt surori,
Să treci frumos prin viață, să poți frumos să mori.
Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învață de la nufăr să fii mereu curat.
Învață de la vultur când umerii ți-s grei,
Și du-te la furnică să vezi povara ei.
Învață de la greier, când singur ești, să cânți,
Învață de la Lună să nu te-nspăimânți.
Învață de la păsări să fii mai mult un zbor,
Învață de la toate că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jerfei, prin lumea care treci,
Să-nveți din tot ce piere cum să trăiești în veci.
Sensul versurilor
Piesa încurajează ascultătorul să învețe lecții valoroase din elementele naturii și din creaturi, pentru a trăi o viață mai bună și a înțelege efemeritatea existenței. Subliniază importanța învățării continue și a adaptării la schimbările vieții.