În fundul unui vechi sertar
Păstram scrisorile Mariei;
Le-am recitit deunăzi iar,
Și râs-am râsul ironiei.
În toate-acele vorbe, una
Suna mai fără de-nțeles,
Și ea se repeta mai des,
Era cuvântul: totdeauna!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului și a unei relații pierdute, folosind ironia ca mecanism de apărare. Recitirea scrisorilor Mariei aduce un amestec de amintiri și dezamăgire, subliniind promisiunile nerealizate.