Ciobanii stau în jurul vetrei —
Afară negură şi moină.
— „Mă, Miule”, grăieşte unul,
„Ce stai aşa? , ia zi o doină! ”
Hei!. de-asta-i arde lui acuma!..
El singur doar îşi ştie halul..
Sfios şi necăjit răspunde:
— „Cu ce să cânt?.. că n-am cavalul.. ”
— „Dar unde-i, mă? ” – „Unde să fie?.. ”
„L-a frânt boieru pe spinare-mi;
Dar şi eu-n gândul meu, de ciudă,
I-am tras o-njurătură, barem! ”
Sensul versurilor
Piesa descrie viața grea a ciobanilor și pierderea bucuriei de a cânta din cauza abuzurilor boierului. Exprimă un sentiment de neputință și revoltă tăcută.