Oprește-te
Mă prinde-un fior
Mă surzește
Un gând sonor
Sunt singur
Oare m-aude cineva
Prea singur
Este soarta mea.
Sunt legat de nimic, degeaba mă plâng,
Solitaritate, privirea ta mi-e-n gând
Să privesc fără să văd, iar caut dar nu-i
Așa e firea mea, e rândul tău să-mi spui
să-mi revin, am de gând să-mi revin.
De când tot alerg
‘alerg alerg
Am obosit
‘obosit obosit
Îmi e tare dor
Să te simt aproape
Simt lacrimi în șoapte.
Doar o clipă
Să retrăiesc ce era
Doar gândul tău
Mă va spulbera
Vreau să strig
Nu m-aude careva
Nu vă pasă
Să m-ajute cineva.
Mă simt lipsit de orice speranță
Îmi pun inima și mintea pentru tine în balanță
Nu pot să fiu ce nu pot, dar pot să fiu ce sunt
Nu mai mult, nu grăi adevăru-i prea crunt.
Încă un suflet pierdut,
Să mă lași
Încă o speranță moartă
Să mă lași
Acum te-ntorci cu roata
Să mă lași
A dracu de soartă
În șoaptă
Să dispari din mintea mea
Să mă lași
Am să urlu în șoaptă
Să mă lași
Un gest mult prea mic
Să mă lași
O speranță-n nimic
În șoaptă.
Să pleci, Te refuz
Nu mai vreau să te cunosc
Asta am ajuns să urăsc
Tot ce am prețuit și-am slăvit
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și disperare. Naratorul se simte pierdut și lipsit de speranță, dorind să scape de amintirea unei persoane dragi care i-a provocat suferință. Refuzul final de a mai cunoaște acea persoană sugerează o încercare de a se elibera de trecut.