zid – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Zidul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iubirea și-a-nălțat un zid
greu de pătruns ori depășit
de gândurile ce ucid
și suflete ce se deschid,
și un frumos neprihănit;
E-un zid puternic, neclintit.
Se-ntâmplă multe-n jurul lui:
tăceri și lacrimi, rătăciri,
cuvinte dulci sau amărui,
săgeți albastre ori căprui,
dar zidul unei mari iubiri
respinge-n trupul său ciopliri.
E-n suflete – al tău și-al meu,
de nepătruns, de netrecut,
ușor în noi și-atât de greu
să îl împarți în „tu” și „eu”
când el s-a întrupat în lut
și ne-a unit, și-a tot crescut.
Daniel Vișan-Dimitriu
(17 apr. 2018, Vol. “Eterna căutare”)

Eugenio Montale - Deasupra Zidului cu Scrijelări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Deasupra zidului cu scrijelări,
umbrind băncile rare
arcul văzduhului apare
încheiat.
Cine-și mai amintește de focul
care a ars năvalnic
în vinele lumii? S-au risipit
într-o odihnă rece formele.
Mâine voi vedea iarăși băncile
și zidul și drumul obișnuit.
În viitorul deschis diminețile
stau ancorate ca niște bărci în port.

Daniel Dragan - La Zid

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se făcea că fixam în pioneze
inimile noastre puse la zid,
apoi luam distanța reglementară
atenți să nu ne prăbușim cu plutonul în vid.
Puneam arma la ochi,
cine-ar mai putea să ne mintă?
Suntem gata, suntem gata cu toți
să tragem la țintă!

Click feat Kheops - Zidul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cred că pur și simplu tu nu înțelegi
Vorbești atât de mult dar fără sens
Chiar dacă mă ții pe loc eu prind din mers
Zidul ăsta nu poți să-l escaladezi
Tu chiar nu vezi.
Știu cine sunt și mai știu care mi-e staff-ul
Între ziduri și reziduri doar ploaia mai spală praful
Ne-au înconjurat din toate părțile să facă jaful
Realitatea asta rupe poligraful.
E-un mediu toxic ca parcul mascat de gaze
În aceleași ipostaze cu spirit de kamikaze
Dame ce fac drame de top ca pe imdb
Scame de pe hainele minții înalță zidurile.
Dar noi le-am fisurat și acum pătrund raze
Să înțelegem toți că adevăru-i dincolo de fraze
Închisoarea mentală e cea mai letală
Te-nșeală dar nu mai avem timp de văicăreală.
Cred că pur și simplu tu nu înțelegi
Vorbești atât de mult dar fără sens
Chiar dacă mă ții pe loc eu prind din mers
Zidul ăsta nu poți să-l escaladezi
Tu chiar nu vezi.
Zidul, zidul, zidul, zidul.
Ferește-te dacă încep să-mi revin din amorțeală
Gândește-te ce forțe cer să le las afară
Natura mi-e mamă, pași mărunți încă d-omida
Încet, încet prind aripi și-o să ajung pe ultima cărămidă.
Dacă nu promit c-o să îmi pun colții de morsă
Martoră mi-e amorsa
Îți trebuie mai mult de-o crosă
Mușc din zid și scuip nisip.
Mă lovesc de atâtea minți în vid
Că nu mai simt nimic
Asta se-ntâmplă zilnic.
Cred că pur și simplu tu nu înțelegi
Vorbești atât de mult dar fără sens
Chiar dacă mă ții pe loc eu prind din mers
Zidul ăsta nu poți să-l escaladezi
Tu chiar nu vezi.
Zidul, zidul, zidul, zidul

Jorge Luis Borges - Suma

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În fața unui zid ce ne apare –
nimic nu ne oprește – infinit,
un om s-a așezat și-a chibzuit
să zugrăvească-atent, cu îndemânare
și sârg, pe zidul alb întreaga lume:
tătari și porți, balanțe și iacint,
biblioteci și chei, și labirint,
cătând să afle necuprinsul cum e.
Cu forme umple zidul, iară soarta
deloc avară, vrând să-l răsplătească,
lucrarea-ngădui să isprăvească.
În clipa când a fost să-i vină moartea,
descoperi că-n osteneala-i vană
a zugrăvit pe zid a lui icoană.

Spiridon Popescu - Mi-Am Ascuns Cântecul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

«Mi-am ascuns cântecul în urechea armăsarului tău,
Poate ți-o prinde bine în caz de primejdie»,
Mi-a spus Privighetoarea și-a zburat mai departe.
Eu n-am pus mare preț pe spusele ei
Totuși, odată simțind o arsură în suflet,
Mi-am amintit de acest cântec și l-am aruncat cu sete în urmă.
S-a înălțat deodată un zid
Cu mult mai puternic decât zidul de gresie.

Stoica Cosmin - La Bairam cu Zidul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Refren:
Zidule, de unde vii?
Dute acasă, că tot zici.
Mereu tu la mine vii,
N-ai să vezi ce faci.

1:
Dute, mă, că te sparg
Mă duc la bairam
Să nu vii după mine
Că te rup.

Refren:

2:
Bani după bani,
Vin toți la bairam
Că mă știu de frică
Și n-au să vadă soare.

Refren:

3:
Zidule, prost ești din neam,
Ți-am zis să nu vii
Că te sparg cu o piatră
În mici fărâmițe!

Refren:

4:
Morți fără motiv,
Anchetez orice dezastru
Nu mă duc fără dovezi,
Să omor pe acel astru!

Refren:

5:
Proștii ca proști
Tot așa rămân
Se înjură pe străduțe
Mici de pernuțe.

Refren:

Constantin-Aurel Dragodan - Manole

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ai pus temelie în zidul flămând
Și trupul femeii și sufletul tău,
Ca bivolii beznei, în goană trecând,
Să nu-l mai doboare cu fruntea în hău.
Manole, tu dăinui – mortar nevăzut –
În rar, nelumesc ctitorit giuvaer.
Și dacă sub aripa frântă-ai căzut,
În turle mereu te înalți pân’la cer.

Pink Floyd - Hei Tu (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hei tu!
Hei tu, de acolo, din frig,
Însingurat, îmbătrânind,
Poți să mă simți?
Hei tu, care bântui pe coridoare
Cu picioarele roase de mâncărimi și cu zâmbetul ofilit
Poți să mă simți?
Hei tu,
Nu-i lăsa să îngroape lumina!
Nu renunța fără luptă!
Hei tu, însinguratule,
Care stai dezbrăcat lângă telefon
Nu vrei să mă atingi?
Hei tu, care ți-ai lipit urechea de Zid
Așteptând o chemare,
Ai vrea să mă atingi?
Hei tu, vrei să mă ajuți să car stânca?
Deschide-ți inima:
Mă întorc acasă.
(Dar nu.. n-a fost decât o iluzie
Zidul era prea înalt
După cate se vede..
Oricât s-a zbătut
Nu s-a putut elibera
Și viermii i-au ronțăit creierii).
Hei tu, mereu pe drum,
făcând numai ce ți se spune
Ajută-mă!
Hei tu, de dincolo de Zid,
Care spargi mereu sticle
Ajută-mă.
Hei tu,
Nu-mi spune că nu mai e nicio speranță
Împreună vom răzbate,
Înstrăinați ne prăbușim.

Petru Creţia - Zidul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ne-am dus singuri, cu piciorul, cu corăbii,
Am trimis soli și iscoade,
Am făcut tot ce-am putut:
Pretutindeni, la capăt, era un zid
Înalt.
De fapt știam dinainte, dintotdeauna de el,
Dar oare robii nu știau, fugind, că vor fi prinși?
Iar noi, nerobi fiind, știam ceva mai mult,
Știam de ce e zidul și de când și până când,
Dar nu de asta ne păsa,
Căci cine poate oare îngrădi lucrarea minții?
Și-am hotărât atunci
Să facem tot ce poate fi făcut
Între acele ziduri mari
Ale acestei îngrădiri care se află
Totodată ilegitimă și necesară,
Mai trainică și mai precară decât noi,
Zidul înalt.
Și astfel am dat curs
Unei anume forme de viață,
Dând zidului acesta acest sens:
Că îngrădește, după drepte legi,
Ceva ce este liber prin esența sa,
Ceva din care însuși zidul e făcut.
Și, trecător fiind lucrul acela,
Este mai trainic decât vremea sa
Și, în puterea sorții, august.