Versuri corectate și adnotate
Cobori frumos cu bradul pe un umăr,poate din munți, pe-o vijelie cruntă…și ninge bradul peste chipul meusubțire, voalul alb de nuntă.Și nu știi că eu merg cu pașii tăiși îți acopăr umbra ca un scut…În urma noastră cine vine credecă doar un om pe-aicea a trecut…Și mor mireasă-n capătul ninsoriicu degete fierbinți și goale,și porți … Citește mai mult
Părere asemenea unuicuvânt scris de-o mână pe apăce – încă-naintea citirii –în cercul de unde ne scapă.E orice legendă. Dar cinetrăiește pe vaste acestetărâmuri, pe-adâncile, altfeldecât pe un prund de poveste?Amară e însă amiazade astăzi, și nu se-nfiripăîn larguri nici tâlc, nici visare.Doar frunzele zboară-n risipă.În iarnă stă țara. Vai, unde-ialbastrul ei sfânt atribut?Pădure, restituie-mi … Citește mai mult
Banchizele, diamante șlefuitePe cari zăpada lunii ninge clar,Își duc solemn spre zarea ce le-nghiteFantastice corăbii de cleștar.Pe cer de-opale gerul pironit eCu reci sclipiri astrale și ararRăsfrânge cataracte împietrite,Aprinde bolți din basmul selenar.În peșteri de smaragd lovește mareaVuind a moarte cu adâncu-i glasSculptând în țărm de gheață nemișcarea.
Noapteaprin noi trece acumca viscolul foamei prin lupi.Atâta am ninsunul și altulaltul prin unulși parcă altul prin noică am ajuns și sufletul să ni-l ningemîn dragostecu fulgi imenși de tăcere.Un suspin prelungde vifor târziu de spulber orbca de departe se audeviscolind prin noistrecurându-secu o sălbăticie îngenunchiatăprin oasele albite de dragoste.Nu te uita înapoidin sufletul nostru … Citește mai mult
Se cern de sus bobițe reci și albe,Ce cad cu dărnicie pe pământ.Ai zice că suntAripe de gheațăCe-și fulguiescCristalele în vânt.Pe efemera clipelor dantelă,Perlează străluciri fermecătoare.Să fie zâne ce dansează-n spațiuȘi ne trimitComoriAmăgitoare?Sau, poate mâini suave și gingașeCioplesc în aer mii de diamante,Făcând naturiiDar de pietre scumpeCu cizelăriDin cele mai savante.
După atâtea ce s-au strâns,Dezastrul trebuia să fieÎn hohotul de râs și plâns,În viscol și în sindrofie.Și ce mai poate fi-ntre noi,Când eu, suflând în lumânare,Cu toate rănile vâlvoi,M-am scufundat în iarna mare.Dintr-un coșmar nedeslușit,Reproșuri, țipete și șoapte,Până azi-noapte te-am iubit,De n-ar fi fost această noapte.Acum e frig până la gând,Mai sunt un mecanism minuscul,Când … Citește mai mult
Când primele ninsori or să se cearnă,Atunci va fi mai greu de cei plecați,Atunci să cânți peste al vieții zaț,Atunci să-ți fluturi brațul peste iarnă.Prin lume numai oameni de zăpadă,Un foc din vatra stânilor să smulgi,Și, cu puterea disperării dulci,Să-l lași deasupra spațiului să cadă.Se vor așterne între noi vecernii,Din clopote cădea-vor chiciuri mari,Atunci visez, … Citește mai mult