vremuri trecute – Versuri.pro

Mihai Eminescu - Trecutele Vremuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prin negre crengi de brad
Se strecură luna…
Din codrii-mi răsună
Un dulce glas de corn.
În minte-mi trist repet
Icoane deșarte
Ah! Și tot mai departe
Se pierde-ncet-încet.
Al tău melodic cânt
De suflet se leagă
O, cornule dragă…
Și-ncet în minte-mi bat

Mitza feat Luigi Ionescu - Mi-e Dor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De-i toamnă, vară, primăvară
De-i cer senin sau plouă afară
De-i luni sau marți sau miercuri iară
Și-așa până duminică.
De vremuri de-alea fără griji
Mi-e dor, mi-e dor
De-o bere rece, niște mici
Mi-e dor, mi-e dor
Să fie toți băieții aici
Mi-e dor, mi-e dor
Fără neveste și servici
Mi-e dor, mi-e dor.
De-un rummy pe afară, for fun
Mi-e dor, mi-e dor
La bairame fără bani
Mi-e dor, mi-e dor
Mai aruncam chestii pe geam
Mi-e dor, mi-e dor
A doua zi toți povesteam
Mi-e dor, mi-e dor
La scară, șpriț cu vin de țară
Mi-e dor, mi-e dor
De fata blondă e la școală
Mi-e dor, mi-e dor.
De-i toamnă, vară, primăvară
Mi-e dor, mi-e dor
De-i cer senin sau plouă afară
Mi-e dor, mi-e dor
De-i luni sau marți sau miercuri iară
Beton, beton
Și-așa până duminică.
De-i toamnă, vară, primăvară
Mi-e dor, mi-e dor
De-i cer senin sau plouă afară
Mi-e dor, mi-e dor
De-i luni sau marți sau miercuri iară
Beton, beton
Și-așa până duminică.
De cum era la început
Mi-e dor, mi-e dor
De vocea ei s-o mai aud
Mi-e dor, mi-e dor
De sărit gardul prin vecini
Mi-e dor, mi-e dor
Mai nimeream în mărăcini
Mi-e dor, mi-e dor.
De v-ați ascunselea, pac, pac
Mi-e dor, mi-e dor
Mai cădea unul din copac
Mi-e dor, mi-e dor
De tot ce-acuma am uitat
Mi-e dor, mi-e dor
Băteam cartierul în lung și-n lat
Mi-e dor, mi-e dor
Și nu simțeam că n-aveam timp
Mi-e dor, mi-e dor
Era un singur anotimp
Mi-e dor, mi-e dor.
De-i toamnă, vară, primăvară
Mi-e dor, mi-e dor
De-i cer senin sau plouă afară
Mi-e dor, mi-e dor
De-i luni sau marți sau miercuri iară
Beton, beton
Și-așa până duminică.
De-i toamnă, vară, primăvară
Mi-e dor, mi-e dor
De-i cer senin sau plouă afară
Mi-e dor, mi-e dor
De-i luni sau marți sau miercuri iară
Beton, beton
Și-așa până duminică.
Mi-e dor, mi-e dor
Mi-e dor, mi-e dor
Mi-e dor, mi-e dor
Mi-e dor, mi-e dor.

Christian W Schenk - Neîncrezătoare Vremuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În furtuni se-neacă pasul
ce străbate parcul gol,
grea e seara, greu popasul
peste frunze și nămol.

Furiile se îneacă
în tomnaticele ploi
care vin să se întreacă
cu pârâul din zăvoi.

Neagra pădure se scufundă
în amintiri de mult plecate
spre o poveste muribundă,
spre răni deja de mult uitate.

Mă-ntreb sfios, ne-ncrezător,
parcă visând un vis umil,
de-am fost și eu un călător
pe aripi albe de copil.

Cezar Popescu - Șapca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cum timpul trece în buiestru
Și-n gânduri amare mă adâncesc,
La șapca mea neagră, de tinerețe,
La șapca aceea, ades mă gândesc.
Aveam de parte-mi vraja, idealul,
Magnetul vorbelor și șapca mea,
Puteam să dorm pe piramide
Și să-l insult pe Zeul Ra.

Refren: Șapca mea neagră, magnetică șapcă,
La mese cu visul și vinul era.
Prieteni nevolnici, juni zei boematici,
Ca o baghetă magică îi aduna.

Bolnav de vreo străină vină,
Cu șapca mea neagră și sceptrul ceresc,
Prezidam caste clipe așa dezinvolt,
Ca vorbele tantrice ce te vorbesc.
Femeile mă așteptau în alcovuri,
Cu-ale lor miresme eram logodit.
Lascivă era clipa și orele rebele,
Azi mi se face de singur și urât.

Refren:……..

Ca lupii, anii se reped în haită,
Nici n-are rost să îi mai socot.
Unde ești tu, șapcă tristă,
Cu magia ta cu tot?
Refren x2:……

Johann Wolfgang Von Goethe - Vremuri Nebune-Am Trăit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vremuri nebune-am trăit și am avut grijă, / Eu însumi nebun să mă port, cum ... →

Phoenix - Vremuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hei, tramvai, cu etaj și tras de cai,
Hei, joben, ce umblai la „Mon Jardin”,
Hei, bunic, cu monoclu erai șic,
Hei, can-can, cu picioarele-n tavan.
Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,
Anii au trecut în zbor și lumea le-a uitat.
Da, da..
Hei, pletoși, cu pantaloni strâmți și șoioși,
Chitariști, zgomotoși și fanteziști,
Minijup, foarte scurt și strâns pe trup,
Hei, tu shake, îndrăcit ca un berbec.
Toate sunt la modă-acum și tot exagerat,
Timpul trece ca un fum și tot va fi uitat.
Da, da..
Hei, tramvai, cu etaj și tras de cai,
Hei, joben, ce umblai la „Mon Jardin”,
Hei, bunic, cu monoclu erai șic,
Hei, can-can, cu picioarele-n tavan.
Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,
Anii au trecut în zbor și lumea le-a uitat.
Da, da..

Yenic - Vremuri Vechi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și n-am să uit niciodată vremurile vechi.
Le voi păstra în sufletul meu mereu pe veci.
Țin minte când ieșeam cu prietenii pe-afară.
Dar noua generație nu mai iese din casă.
Nimic nu mai e la fel, toate s-au schimbat.
Prietenii falși au plecat, cei adevărați au rămas.
Dar acum e prea târziu să dăm timpul în trecut.
Chiar dacă unele vorbe ne-au durut.
Tot mai mulți copii cu capu-n monitor.
Dacă te uiți în ochii lor nu vezi nici un viitor.
Și n-am să uit când ne jucam cu mingea pe-afară.
Iar când începea să plouă ne ascundeam în scară.
Când aveam probleme ne băgam unul pentru altul.
Dar în ziua de azi când ai probleme s-alege praful.
Acum nu mai bagă mâna-n foc nimeni pentru tine.
Că mai nou toți pustanii sunt axați pe pastile..
Ei habar nu au pe ce lume trăiesc.
Că își distrug propria viață, dar ei nu se gândesc.
Viața nu-i îmbrăcată în roz, e îmbrăcată-n negru
Că uite doar acum am observat jegul.
Aș vrea să mă întorc pentru puțin în trecut.
Și să mă gândesc la ce mai am de făcut.
La clipele frumoase pe care le-am petrecut.
Dar toate s-au dus și uite că am crescut.
Nu mai sunt acel copil care am fost odată.
Acum îmi place să fac rap și sunt atras de artă.
Parcă o aud și acum pe mama când mă chema în casă.
Îi ziceam mai lasă-mă să stau 10 minute afară.
Pe atunci nu era vorba de bani.
Că pe atunci eram doar simpli pustani.
Alergam toată ziua prin fața blocului.
Țin minte cum nu puteam sta locului.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că n-am avut probleme majore.
Și de aceea am ales să-mi descarc sufletul pe note.
Nu eram genul de om care să nu-nțeleagă.
Că dacă nu aveam nu eram omul insistent să ceară
Mulțumesc părinților că mi-au oferit o educație.
În viață contează să fii om indiferent de nație.
Le mulțumesc părinților că m-au educat.
În viață învață să respecți și vei fi respectat.
Cum se schimbă oamenii în vipere cu venin.
Cred că au o bază-alor nu știu de unde dracu vin.
În vremurile vechi omul avea alte intenții.
Dar în ziua de azi toți au prea mari pretenții.
Mai demult omul se bucura pentru o ciocolată.
Acum nu se bucură dacă n-are telefon pe masă.
Din păcate s-a ajuns la disperare prea mare.
Că se sinucid mulți oameni că n-au bani de taxe.
Păcat că statul doarme și nu face nimic.
Nu le pasă cine moare, vor să facă doar profit.
De ce alte țări privesc România cu dispreț.
Pentru că nu ne cunosc adevăratul preț.
Ne vindem prea ușor pentru o bucată de pâine.
Normal dacă statul nu ne oferă traiul de mâine.
Și cum să nu te doară, e și normal că te doare.
Când vezi că propria ta țară moare de foame.
Poate că demult omul n-avea sângele așa negru.
Că acum viața e văzută doar alb și negru.
Deși vorbim aceeași limbă mulți n-o să-nțeleagă.
Că tot ce zic e adevărul despre propria noastră țară.
Prea mulți copii inculți și analfabeți.
Dacă nu au fost la școală ce-ai vrea să ajungă poeți?
Vreau să-nchei aici, sper că am fost explicit.
Dacă nu ai înțeles nimic cred că te-am plictisit.

Omar Khayyam - Palatul Mândrului Sultan Bahram

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Palatul mândrului sultan Bahram / Ajunse adăpost pentru gazele. / Iar leii – regi de-acum ... →

Outbreak - Vremuri Trecute

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ce n-aș da
Să pot din nou să zbor
Să intru
În al copilăriei decor
Toate grijile să-mi dispară
Viața să devină
O vacanță de vară.
Mi-e dor
Mi-e foarte dor
De clipele de odinioară
De locurile-nverzite
În care stăteam
Vară de vară
Locurile pline de farmec
Și aer curat
Locuri din care
Mulți poeți s-au inspirat
Peisaje parcă deslipite
Dintr-un basm, da
Ușor zâmbesc
Când mă gândesc
Ce bine mai era
Eram copii
N-aveam nicio greutate-n spate
Treceam așa ușor
Peste tot și peste toate
Mi-amintesc râzând
Prostiile pe care le făceam
Când de multe ori
Mai spărgeam câte un geam
Îmi amintesc cât de frumos era
Când ne jucam
Alergam
Câteodată ne loveam
Apoi plângeam
Ce n-aș da să pot trăi
Iar și iar și iar
Și iar să mi se poată da
Copilărie veșnică-n dar
Îmi dau seama
Că, de fapt,
Asta cel mai mult îmi doresc
Dar n-am ce să fac
Merg mai departe
Viața mi-o trăiesc.
Ce n-aș da
Să pot din nou să zbor
Să intru
În al copilăriei decor
Toate grijile să-mi dispară
Viața să devină
O vacanță de vară.
Pun versuri pe hârtie
Gândindu-mă la ce-o să fie
Din tot ce-a fost atunci
Au rămas doar amintiri o mie
Deja m-am maturizat
Poate puțin cam devreme
Cu trecerea timpului
Apar mai multe probleme
Acum filme-ntregi
Mi s-arată-n minte
O lacrimă și-un zâmbet
Am rămas fără cuvinte
Mai vroiam să stau
Mai vroiam să râd mereu
Și mi-am dorit
Să rămân tot timpul
Același eu
Să pot să fac ce vreau
Să pot să merg unde vreau
Cum vreau
Când vreau
Toate minutele costau
Aveam lumea mea
Absolut nimic nu conta
Nimeni și nimic
Nu mă putea scoate din ea
Acum mai pot vorbi doar la modul
A fost odată
O imagine de basm
Însă needitată
Reală
Așa cum doar eu o puteam vedea
Ce n-aș da
Să pot intra din nou
În lumea mea.
Ce n-aș da
Să pot din nou să zbor
Să intru
În al copilăriei decor
Toate grijile să-mi dispară
Viața să devină
O vacanță de vară.
I say tell me
All you have see
You gave
Your life
Dream how much

Heinrich Heine - Copii Eram

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Surorei mele.
Copii eram pe-atunci, copilă,
Copii drăguți, copii vioi;
Ne cocoțam printre cotețe,
Dormeam în paie amândoi.
Iar oamenii veneau afară
Când noi cucurigam drăcoși,
Și ei credeau de bună seamă
Că este cântec de cocoș.
Cu lăzile din curtea noastră,
Grămadă una peste alta,
Întruchipasem noi o casă:
Gospodăria laolaltă.
De prin vecini bătrâna mâță
Ne cerceta-n răstimpuri dese,
O-ntâmpinam cu plecăciune,
Rostind cuvinte ne-nțelese.
Ba o-ntrebam de sănătate,
Politicoși, care de care;
De-atunci, la câte mâți bătrâne
N-am pus aceeași întrebare!.
Ba stăteam adesea la taifasuri,
Ca doi bătrâni din vremi uitate,
Ne tânguiam că-n vremea noastră
Erau așa frumoase toate;
Că dragostea, credința, cinstea
Pe zi ce merge, tot dispar,
Și cât de scumpă e cafeaua,
Și banul cât e azi de rar!.
S-a dus copilăria noastră,
Și toate-s de vârtej furate —
Și bani, și vremuri, și credință,
Și cinste, și iubire — toate!.