Cum timpul trece în buiestru
Și-n gânduri amare mă adâncesc,
La șapca mea neagră, de tinerețe,
La șapca aceea, ades mă gândesc.
Aveam de parte-mi vraja, idealul,
Magnetul vorbelor și șapca mea,
Puteam să dorm pe piramide
Și să-l insult pe Zeul Ra.
Refren: Șapca mea neagră, magnetică șapcă,
La mese cu visul și vinul era.
Prieteni nevolnici, juni zei boematici,
Ca o baghetă magică îi aduna.
Bolnav de vreo străină vină,
Cu șapca mea neagră și sceptrul ceresc,
Prezidam caste clipe așa dezinvolt,
Ca vorbele tantrice ce te vorbesc.
Femeile mă așteptau în alcovuri,
Cu-ale lor miresme eram logodit.
Lascivă era clipa și orele rebele,
Azi mi se face de singur și urât.
Refren:……..
Ca lupii, anii se reped în haită,
Nici n-are rost să îi mai socot.
Unde ești tu, șapcă tristă,
Cu magia ta cu tot?
Refren x2:……
Sensul versurilor
Piesa este o reflecție nostalgică asupra tinereții pierdute, simbolizată prin șapca neagră. Naratorul își amintește cu melancolie de vremurile boeme, de prietenii și de farmecul pe care îl avea odată, contrastând cu sentimentul actual de singurătate.