vreme rece – Versuri.pro

Mircea Ivănescu - Spre Amiază în Orașul Vechi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

S-a făcut frig — mergi pe stradă prin vânt,
într-o dimineață fără lumină — (de parcă
s-ar fi întors vremea când, bolnav, ieșeai rar din casă
și străzile îți erau străine, ca într-un oraș
prin care treci doar — nu este viața ta —
ai să te întorci dincolo, și străzile acestea au să-ți rămână
doar amintire —) mergi pe stradă, și-ți ții
mâinile în buzunare, pe lângă tine trec oameni
în haine de ploaie.
Și ținutul acesta al vântului peste
pietre este aici, și acum — (amintirile nu înseamnă, într-o dimineață ca asta, nici măcar trecerea unei umbre prin geamurile care să răsfrângă alunecările, și oprirea nehotărâtă, și gestul, moale, trecând prin apele sticlei — amintirile nu mai există aici, și acum).
Și urmarea gândurilor
risipindu-se, fără să mai vrei s-o mai duci mai departe — și vânt —
Doamne, ce vânt —

Jack Kerouac - Am Mers În Pădure

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am mers în pădure / să meditez / a fost prea frig. →

Rainer Maria Rilke - Zi de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bătut-a ceasul, Domne. Vara-a fost lungă, lungă.
Așterne-ți umbra peste cadranele solare
și pe ogoare vântul dezleagă-l și-l alungă.
Să fie pline poruncește celor din urmă roade;
mai dăruiește-le din Sud o zi sau două,
îndeamnă-le să se-mplinească și înrouă
dulceața de pe urmă în vinul greu din cade.
Cine acum nu are casă, nu-și mai face.
Cine acum e singur, va rămânea-ndelung.
O să vegheze, va ceti, scrisori va scrie lungi
și pe alei va rătăci acolo și încoace
pierdut, când frunzele se-ndungă și cad foșning prelung.

George Bacovia - Frig

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Frig.
Sunt lângă un gard rupt,
Și vântul bate cu frunze ude –
Sunt mai urât, sunt supt,
Frigul începe sticla s-o asude.
Pe strada aplecată la vale
E-o toamnă ca o poezie veche –
Vântul împinge fusta femeilor în cale,
Cu una din ele nu mai putem fi o pereche.
Toamna rupe afișe și flori,
E mai trist departe-n prăpăstii –
Să faceți foc pe zi de mai multe ori;
O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii..
Fulgi de zăpadă rătăcitori..

Octavian Goga - Toamna-n Grădini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Val de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina
Firelor de lămâiță
Li se uscă rădăcina.
Peste creștet de dumbravă
Norii suri își poartă plumbul.
Cu podoaba zdrențuită
Tremură pe câmp porumbul.
Și cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful șurii noastre
Smulge-n zbor câte-o șindrilă.
De vifornița aprigă
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
Îl ascult și simt subt gene
Cum o lacrimă-mi învie
Ni se-aseamănă povestea,
Pui golaș de ciocârlie.

Nicolae Davidescu - Sfârșit de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Oh, după ce, ieri, vântul acidulat de ger,
Umflându-se-n scheletul copacilor, stătuse,
Din arbori frunze rare se desprindeau stingher
Și cu intermitența acceselor de tuse.
Apoi simțit-am gândul ascuns al toamnei cum
Răsfrânge pretutindeni culoarea-i de sulfină,
Iar cerul se făcuse un larg alcov de fum,
Greoi ca atmosfera murdară de uzină.
Pe uliță, impresii adânci de doliu-mic
Treceau ca un nostalgic convoi de-nmormântare,
Și tainic, trecătorii, cu clătinări de dric,
Păreau că duc povara tăcerii în spinare.
Prin cafenele, oameni, visând trecutul mai,
Ședeau și, sub asaltul de gânduri nențelese,
Cu ochii duși în fundul paharului cu ceai,
Doreau tovărășia vecinilor de mese.
În mintea lor bolnavă și-n sufletul lor ros
De moartea dureroasă a zilelor în noapte,
Șovăitoare, iarna, intră ca un miros
Subtil de pâine caldă și de castane coapte.

Alexandru T Stamatiad - Toamna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Frunze de aramă, păsări călătoare,
Lacrime, suspine, palide fecioare, —
Toamnă!.
Flori uitate-n glastre, drumuri prăfuite,
Dangăte de clopot, stinse, răgușite, —
Toamnă!.
Cântece stridente, zări pustii, deșarte,
Țipete-ascuțite, undeva, departe, —
Toamnă!.
Nopți fără de stele, vise sfărâmate,
Picături de sânge, frig, singurătate, —
Toamnă!.