voluptate

Konstantinos Kavafis – În Plicticosul Sat

de

În plicticosul sat, unde lucrează– ca angajat al unui negustor;e foarte tânăr – și unde așteaptăcâteva luni să treacă,două-trei, să mai sfârșească treaba,la oraș să se ducăși să se-avânte de-ndată-n distracții;în plicticosul sat, unde așteaptă –aseară s-a culcat pradă dorinței,de dorință trupească ardea, în tinerețea-i,frumoșii lui ani frăgezi erau plini de văpaieși-atunci, în somn, a … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Își Jură

de

Adeseori își jură să-și schimbe viața-n totul.Dar când coboară noaptea, cu ispitele ei,cu compromisuri, cu făgăduințe,dar când coboară noaptea cu forța neînfrânatăa trupului ce dorește și cere, la aceeașifatală voluptate, pierdut, se reîntoarce.

Konstantinos Kavafis – Ochi Albaștri

de

Frumoasele Circee, ca flacăra de vii,dispreț nu merita de fel.Nu de mânie ard, ci de preaplinul bucuriei și iubirii,izvor îmbelșugat de plăceri,dulce făgăduință a voluptății.Dar dacă trebuie să-nșele o inimă îndrăgostită,dacă și-au pus în gând pierzania ei,dacă pe pământ sunt trimise de-un zeu mânios,îndată devin de nerecunoscut:senina boltă a cerurilor parcănu le-ar fi împrumutat gingașa-i … Citește mai mult

Ana De Noailles – Voluptate

de

Ce seară! Ceru-i sumbru; vorbim cu glasuri joase;Căldura şi parfumul se prigonesc ciudoase.Lovită, -o stea se bate cu palele de vânt,Să-şi ţină ochiul ager deschis şi luminând.Trist, cerul greu de nouri şi de furtuni, trimite,Spre-a-mbălsăma-n tăcere potecile umbrite,Miresmele-adunate din mii de trandafiriCe-şi povestesc, cu lacrimi, durere şi iubiri.Castanii vechi, cu floarea lor albă ce irumpe,Sunt … Citește mai mult

Alexandru Macedonski – La Visul Profan

de

Frumos ca îngerii din cerE visul ce-n adânc misterUrzesc! În mii de feluri îl prefac,Căci albele conture-mi plac.O! Vis frumos, cât te iubesc!Când din-nălțime te coboriCu ochii tăi scânteietori,O! vis,Vis parfumat de buze dulci,Tu vii cu mine să te culci,S-alunec în al tău abis!Frumos cum nu e pe pământNici om, nici cuget, nici pământ,Vis albÎncoronat … Citește mai mult

Agatha Bacovia – Interior

de

DraperiiDin stofe grele,Largi divanuriDe visare,TuberozeCe se-apleacă într-un gestDe îndurare.Crini păliți,Camelii albe,Figurine indecente,Nudul unei miciVenereDintre „divele” Recente.Blănuri albe,Vase fine,Ambrozie,Voluptate,Colțuri de bileteRozePe covoareAruncate,Iar pe un divanFantasticA iubirilorAmanta își răsfațăGoliciunea într-o pozăDe bacantă,Pe obrazu-iDe creolăFluturăUn dor meschin.Și în templulVoluptățiiRâde șarpeleFelin.