voievod – Versuri.pro

Mateiu Ion Caragiale - Călugărița

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Călugărița.
În sfânta mănăstire de-ai mei părinți zidită,
Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat,
Acoperit de zdrențe, de ani împovărat,
Îndur sub bolți de jale o soartă urgisită.
Frumoasă-am fost odată, senină, fericită,
A țării mândră Doamnă – dar lumea m-a uitat –
Și-adesea amintindu-mi de visul spulberat
Crunt inima-mi zvâcnește și sângeră rănită.
Căci viața mea în lacrimi și-a oglindit izvodul
De când cu oastea-i, falnic, ursitul meu, Voievodul
Purces-a să înfrunte păgânele urdii;
Din șea îl prăbușiră hangerele haine –
De-atunci cad în ruină mărețe curți pustii
Și eu îmi rog sfârșitul, dar moartea nu mai vine.

Mateiu Ion Caragiale - Noapte Roșie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noapte roșie.
Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroi,
El fuge-nvins și bezna pădurilor l-înghite;
Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite,
Îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi.
Dar gându-i vajnic zboară sălbatic înapoi,
Și când își amintește cum, de păgâni răpite,
Plăpândele domnițe în lanțuri zac robite,
Și cum tăiați pieriră coconii amândoi.
Pe-un mal de râpă calul și-oprește deodată,
Privește plin de turbă spre zarea-nflăcărată,
Și alba barbă-și smulge și blestemă hain,
Și-amenințând văzduhul, cu pala-n mâna dreaptă,
Se-ntoarce Voievodul mânat de-un aprig chin
În valea unde lupta și moartea îl așteaptă.

Mateiu Caragiale - Călugărița

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În sfânta mănăstire de-ai mei părinți zidită,
Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat,
Acoperit de zdrențe, de ani împovărat,
Îndur sub bolți de jale o soartă urgisită.
Frumoasă-am fost odată, senină, fericită,
A țării mândră Doamnă – dar lumea m-a uitat –
Și-adesea amintindu-mi de visul spulberat
Crunt inima-mi zvâcnește și sângeră rănită.
Căci viața mea în lacrimi și-a oglindit izvodul
De când cu oastea-i, falnic, ursitul meu, Voievodul
Purces-a să înfrunte păgânele urdii;
Din șea îl prăbușiră hangerele haine –
De-atunci cad în ruină mărețe curți pustii
Și eu îmi rog sfârșitul, dar moartea nu mai vine.

Mateiu Caragiale - Noapte Roșie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroi,
El fuge-nvins și bezna pădurilor îl înghite;
Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite,
Îi curge mândrul sânge pe platoșă șiroi.
Dar gândul-i vajnic zboară sălbatic înapoi,
Și când își amintește cum, de păgâni răpite,
Plăpândele domnițe în lanțuri zac robite,
Și cum tăiați pieriră coconii amândoi.
Pe-un mal de râpă calul și-oprește deodată,
Privește plin de turbă spre zarea-nflăcărată,
Și alba barbă-și smulge și blestemă hain,
Și-amenințând văzduhul, cu pala-n mâna dreaptă,
Se-ntoarce Voievodul mânat de-un aprig chin
În valea unde lupta și moartea îl așteaptă.

Maria Apostol - Jiule Voinicule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Jiule, voinicule
Jiule, bătrânule
Jiule, voinicule
Jiule, bătrânule
Cine mi te-a supărat
De vii așa spumegat
Spumegat și tulburat
De cărbune necurat.

Eu sunt, mândro, spumegat
Dară nu sunt supărat
Eu sunt, mândro, spumegat
Dară nu sunt supărat
Că în drumul din Lupeni
Până jos la Limpezeni
Coama mea de vârf spumat
Multe dune a spălat.

Jiule, bărbat viteaz
Mândre sunt apele azi
Jiule, bărbat viteaz
Mândre sunt apele azi
Mândru-i și cântecul meu
Izvorând din valul tău
El răsuna pe câmpie
Ducând zvon de bucurie.

Cincinat Pavelescu - Căința Domniței

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Visătoare sub marama ce-i umbrește fața albă,
Stă domnița rezemată de pridvorul din grădină
Și, cum doarme voievodul într-un jeț, ea-ncet suspină,
Pe când luna-i albăstrește peruzelele din salbă!
Ea visează ochii negri ai trimisului străin
Ce-i sărută mâna caldă în smerită-ngenunchiare;
Din a genelor clipire toată patima-i tresare,
Ca un vifor ce pândește-n pacea cerului senin.
Dar mândria, care-ngheață para sângelui domnesc,
Ce de veacuri dă vlăstare tronului moldovenesc,
Frânge visul ei în clipa năzuinței spre păcat.
Și-ntr-o lacrimă-ngropându-și fericirea-ntrevăzută,
Pe când doarme voievodul somn de griji neturburat,
Biruită de căință, ea s-apleacă și-l sărută!

Octavian Goga - Pribeag

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pribeag.
Plânge-o mierlă-ntr-o răchită
La răscruci de Dealu-Mare..
Suie-n pas domol răzorul
Un voinic pe murg călare..
Jos, în smalț de soare-apune,
Turla satului străluce;
Sapă murgul și nechează
Și-nspre vale vrea s-apuce..
Se înalță-n șea voinicul,
Vede-o casă-ntre poiene,
Și cu mâneca cămășii
Zvânt-o lacrimă din gene..
Într-o clipă strânge frâul
Și-l îndeamnă-n altă parte,
Dârz pleoapele-și închide..
„Du-mă, murgule, departe!.. „.
Sfărmând jgheabul cu potcoava
Drumului s-aşterne murgul –
Peste plopi cu frunza rară
Cade-nlăcrimat amurgul..

Transsylvania Phoenix - Negru Vodă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Negru Vodă, și-a lui ceată
Toți voinici cu fruntea lată,
Și cu plete, lungi pe spate
Și cu ghioage groase, drepte.
Sure-i creasta munțiilor,
Munțiilor cărunților,
Și trecând peste hotare,
Voinicilor! Strigă tare.
Alelei, voinicii mei,
Mândrii puișori de zmei
Ia vedeți cele câmpii
Smălțate cu iasomii.
De dușmani ce sunt cuprinse
Și de flăcări ce-s încinse,
Acolo-s ai voștri frați
Toți voinici ca brazi înalți.
Ostașii cum auzeau,
Ghioagele și le-apucau,
Foc în dușmănime dau
Și din țară-i alungau!
Pe câmpii cu iasomie
Când stă soarele-n chindie,
Ca frați buni se îmbrățișau,
Și țara o stăpâneau!

Trooper - Moare Vlad

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ziua neagră repede-a venit!
Și cei ce-au stat cu Vodă l-au trădat cumplit.
Păcălit-au turcii și-au plătit cu bani!
Viața lui Vlad Vodă s-a pierdut prin ani..
Păgânii au plătit pe toți din greu,
Văzând că Vlad e tare ca un leu.
Cu aur și cuvinte printre dinți,
Le-au tot promis pe toți să-i facă prinți.
Și ochii se măriră la aur și minciuni
Și toți de lângă Vodă pornit-au drept la drum,
Cu gândul să-l omoare și să-l arunce-n gropi,
Trădarea este cruntă, mai cruntă decât tot!.
Vlad Țepeș scoate paloșul încă o dată!
Lovește, lovește armata lui toată!
Dar ei, murdari de urme de aur,
Sunt răi! Și mușcă din Vlahul lor faur!.
Lumini din cer apar să ardă tot,
Să dea un semn la săbii, că-i vreme de război.
Lucesc în lame lacrimi și sânge de-mpărat,
Dar ei lovesc cu ură, cu ură de tiran.
Secunde-au fost nevoie să șteargă ce-a făcut,
Cum i-a salvat de hoarde, de hoarde de păgâni.
Și cum a scos din țară toți hoții cei mârșavi,
Cum a zidit Valahia în litere, în ani!.
Vlad Țepeș scoate paloșul încă o dată!
Lovește, lovește armata lui toată!
Dar ei, murdari de urme de aur,
Sunt răi! Și mușcă din Vlahul lor faur!

Zaharia Stancu - Voievod Ucis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Femei îngenuncheate şi-un cap bărbos pe tavă.
Al lui Ioan Cumplitul? Al lui Mihai Viteazul?
În zare, stol de corturi şi oameni fără slavă
Adapă cai focoşi, unde luceşte iazul.
Turbane roşii, coifuri şi suliţi. În ţărână,
Un leş umflat din care lupeşte se hrănesc
Dulăi. Deasupra, luna, rotundă ca o mână,
Înalţă-n peisaj alb buzdugan domnesc.