voci – Versuri.pro

Rev Theory - Voices (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Aud voci în capul meu
Ele mă sfătuiesc
Ele înțeleg
Ele vorbesc cu mine.

Tu ai regulile și religia ta
Toate făcute pentru a te ține în siguranță
Dar când regulile încep să se strice
Tu începi să-ți pui la îndoială credința.

Am o voce care este salvatorul meu
Urăște să iubească și iubește să urască
Am o voce care are cunoștința
Și puterea de a-ți decide soarta.

Aud voci plângând
Văd eroi murind
Gust sângele când e uscat
Simt tensiunea crescând.

Aud voci în capul meu
Ele mă sfătuiesc
Ele înțeleg
Ele vorbesc cu mine, ele vorbesc cu mine
Ele îmi spun lucruri pe care le voi face
Ele îmi arată lucruri pe care ți le voi face
Ele vorbesc cu mine (vorbesc cu mine, vorbesc cu mine, vorbesc cu mine)
Ele vorbesc cu mine (vorbesc cu mine, vorbesc cu mine, vorbesc cu mine).

Toți avocații sunt fără apărare
Toți medicii sunt bolnavi
Și toți predicatorii sunt păcătoși
Și poliția doar ia mită
Toți te judecă, tu ești vinovat
Toți șefii, eu voi demisiona
Toți bancherii tăi vor avea pierderi
Politicienii, toți mincinoși.

Văd întunericul căzând
Aud voci chemând
Simt justiția târându-se
Văd credința căzând.

Aud voci plângând
Văd eroi murind
Gust sângele când e uscat
Simt tensiunea crescând.

Radu Gyr - Voci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu singur nu-s. În foișoare-nalte
nu mă-ngropară lacăte, nici chei.
Vorbesc cu mine crengile de tei
și serile și toate celelalte.
Un pui de vânt sub cușmă ascunsei
și-n buzunar un munte să-mi tresalte.
Și dacă zeii tac prea sus, încalte
cu șoimii glăsui și cu norii mei.

Mai bate un luceafăr la fereastră,
mai dă un cântec buzna-aici pe horn,
mai cade-n prag o pasăre măiastră,
sau vreo tristețe sună lung din corn.
Nu, singur nu-s în lumea mea albastră,
mă-ncurc prin voci oriunde mă întorn.

Project3R - Voci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Timpul trece, m-ai lăsat rece, acu’ nu mai contează
Nu știu ce așteptam, fără să știu cât durează
Ai luat tot și-ai plecat, fără a te uita în urmă
Am rămas doar cu suferința ce azi viața mi-o curmă.
Și, pleacă cât mai departe, nu mai vreau să te întorci
Nu mai vreau să te întorci
Nu mai vreau să te întorci, nu mai vreau să te întorci, nu mai vreau să te întorci.
Și, pleacă cât mai departe, nu mai vreau să te întorci
Pleacă din viața mea, din suflet, nu mai vreau să aud voci
Mă doare, probabil asta te satisface și mai tare
Nu știu ce-ai vrut de la mine, probabil să vezi cum mă doare.
Te-am iubit ca un prost, vorbeam zece ore pe zi
Îmi spuneai că sunt singurul, în spate mai erau mii
Nu știu cum am putut să-ți cred minciunile jegoase
Azi au rămas doar vorbe aruncate și nevaloroase.
Și, pleacă cât mai departe, nu mai vreau să te întorci
Pleacă din viața mea, din suflet, nu mai vreau să aud voci
Mă doare, probabil asta te satisface și mai tare
Nu știu ce-ai vrut de la mine, probabil să vezi cum mă doare.
Și, ai însemnat enorm de mult și încă însemni pentru mine
Dar am fost și-am rămas o simplă joacă pentru tine
Îmi spuneai că mă iubești dar tu te vedeai cu altul
Cum căcat ai ajuns tu așa de repede să faci saltul?
Te-ai împăcat cu mine, te-am iertat d-atâtea ori
Dar dacă nu ai aripi, nu cum să mai zbori
Nu știu ce-am văzut la tine, dar tu ai văzut la mine
Atâta bunătate și sinceritate numai bună pentru tine.
Și, pleacă cât mai departe, nu mai vreau să te întorci
Pleacă din viața mea, din suflet, nu mai vreau să aud voci
Mă doare, probabil asta te satisface și mai tare
Nu știu ce-ai vrut de la mine, probabil să vezi cum mă doare

Lucaci Florentin - Tu Ai Mai Multe Voci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tu ai mai multe voci.
A fost odată
O minunată fată
Cu ochi ca-n povești
Pe loc te-ndrăgostești
În ei de-i privești
Cămașa-i albă curată
Și mă iubește prima dată
Dar a făcut-o lată
Căci pentru ea în magic
Am coborât și iată
Eu i-am adus o melodie
Și ce mi-ai spus tu mie
Eu am mai multe voci
Dar numai una-ți place ție
Vocea duioasă a iubirii
Tu ai mai multe voci
Dar numai una-mi place mie
Vocea ta caldă a fericirii.
Trei flori
În trei culori
Ți-ai pus în păr
Și una e a ta
Numai tu ești așa
E purul adevăr
Ce culoare au ochii tăi
Când eu privesc în ei
Albaștri sunt ochii mei
Când e soare afară
Ca seninul cerului
Verzi sunt ochii mei
Când suntem în pădure
Iubirea ne-nfioară
Gri sunt ochii mei
Când după tine tristă
Aduc norii pe cer
Învăluită în mister
Pentru a mia oară
Căprui sunt ochii mei
Și iubesc prima oară
Prima mea iubire-i ultima
Așa-i la noi datina
Sunt lucruri cu care nu te joci.
Te aștept cu vocea caldă
La mine să te-ntorci
Să mă iubești prima oară
Să fii al meu în veci
Tu ai mai multe voci
Dar melodia dată ție
O cânți cu vocea ta subțire
În părul tău sunt trei flori
Curg pe cămașă-n trei culori
Și te iubesc prima dată
Prima mea iubire-i ultima
Ce dacă am făcut-o lată
Tu ai mai multe voci
Dar acum o aud pe cea groasă
Vocea care spune nu-mi pasă
Că iubirea ta nu mă lasă
Nici măcar să mai ies din casă.

Konstantinos Kavafis - Voci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Voci ideale și-ndrăgite
ale celor care-au murit sau ale celor
care pierduți sunt pentru noi, ca niște morți.
Uneori, în vis ne vorbesc;
uneori, mintea le-aude în gând.
Și cu sunetul lor, pentru o clipă, ne readuc
ecouri din poezia primă-a vieții noastre –
o muzică îndepărtată, stingându-se în noapte.

Nichita Stănescu - Voci de Mulți Oameni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Voci de mulți oameni la un loc
amestecate într-un singur sunet imens
urcă spinarea unui vierme de foc
sătul de buricul materiei dens.
Crește viermele magic, crește
cu două antene înfipte în timpanul meu
pe care-l roade și mijește
un soare de plumb al vorbirii și greu.
Nu-i sens, doamne, nu-i înțelegere
să-mi alerge pe zăpada auzului
și nici alergare, și nici alegere
în placenta văzduhului.
Ei tac călcați de o sanda divină
și se-aude numai un scâncet de copil
dar viermele renaște pe colină,
ah, pe colina văzduhului umil.
Singur și mut cu limba smulsă
vreau un cuvânt, doar un cuvânt cu sens
în vremea vieții mele scursă
și de eres.
Mâna s-o pun peste vocala lui
cum pe spinarea iedului
și să-i desfac în piept și-n brațe
divinele încolăcite mațe.
Am să-l jupoi de înțeles
o, vis, o, basm, tandru eres.
Dar singurul cuvânt ce-l știu aieve
inapt să-i fie pielea albă
pe pântecul suavei Eve;
la tandru gând să-i fie salbă.
Dar răul meu de l-ar desface
oh, doamne-n dulce lumea ta
nicicând n-ar mai fi zămislind o pace
măcar atâta cât era.
Auzi, auzi și tu, auzi
cum crește viermele vorbirii
demult prea mulți vorbit și spus
sau adormit sub piramide?
Antena lui, auzul meu
și piatra ta cea mută, doamne, mută,
antena lui, auzul meu
te-mping pe ceruri și te mută.

Tudor Arghezi - Voci

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tot sufletu-i un clopot mișcat în vânt pe toarte.
L-auzi printre utrenii sunând în ceasul vieții,
Îi asculți bătaia moale, a unuia, departe
Și depărtat în brumă și noaptea cu drumeții.
Îl știi șoptind în zarea durerilor trecute
Și, drept ecou, răspunde o șoaptă de regret,
Și suferința veche pe cea de-acuma se-ascute
Și simți cum vine zilnic ecoul mai încet.
Ți-ai rechemat grădina din timpuri, deșteptată :
Duminici în câmpie, zorele pe zăbrele,
Cămeșile sumese și umbra lor curată,
Și-un zmalț în geamul casei, din liniștea din stele.
Sunați în amintire, voi suflete, pe rând,
Câte-ați trecut prin mine și câte-ați mai rămas,
Câte v-ați stins de-a pururi și cărora un gând
Sau licăr de lumină vă ține loc de glas.
Când sufletele toate de tot vor fi tăcut
Va mai rămâne, poate, un clopot viu la poartă.
Cine-o veni atuncea din vechiul tău trecut
Să sune-n întuneric și-n timp cu mâna moartă?

Walt Whitman - Voci Ale Iernii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Voci ale iernii, toate:
Soarele-n munți – ecouri vagi în depărtări,
Dinspre voioasele linii ferate, dinspre lanurile,
grajdurile și colibele din preajmă,
Văzduhul plin de zvonuri – chiar mutele holde,
merele înșiruite pe polițe și hambarele
pline,
Glasul copiilor și-al mamelor – ritmul atâtor
țărani și al îmblăcitului,
Și, printre toate acestea, glasul tremurător al bătrânului
rostind:
Nu credeți că mă dau bătut, peste părul meu alb pâlpâie
încă flacăra cântecului!