viscol – Versuri.pro

Serghei Esenin - Poartă-n Ochi Seninul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.
Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.
M-a-ntrebat: „Afară viscolu-i buimac?
Să-ncălzesc căminul, patul să ţi-l fac?”.
Am răspuns iubitei: „Azi, prin vânt şi ger,
Cineva flori albe leapădă din cer.
Poţi aşterne patul şi sufla-n cămin,
Eu şi fără tine sunt de viscol plin.”

Serghei Esenin - Viscolul Prinde Colbul Să-Și Lepede

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Viscolul prinde colbul să-și lepede,
Lunecă-o troică, lunecă repede.
Veselă-n troică, peste întindere,
O tinerețe fuge cu-aprindere.
Unde mi-s oare zilele proaspete?
Dar fericirea ce-am vrut-o oaspete?
Toate pieriră-n iarna sălbatică,
Precum această troică zănatică.

Sacru3D6 - Viscol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Trec prin zile-n care pixu’ nu ține cu mine
Prea conștient că tre’ să fac rău ca să-mi fie bine
C***u’ ăsta-n care mă descarc e singura scăpare
Ce mă scapă de-o durere puerilă fără stare
Pun pe rană sare
E o altă cină pentru vicii care-ncet, încet mă împing spre noi ospicii
Mi-aduci acum aminte, eram picii ăia-mpătrățiți în vise
În suflet artificii
Ne bucuram la niște fișe împinse-n buzunare mai murdare decât mâinile pe care le foloseam
Ca să ne punem pe picioare
Da’ am crescut fiecare-n felu’ lui
Mulți trăiesc și acum, eu am murit de mult
Desculț prin viscol, depresia-mi e povara ce singur mi-am împins-o
Acum o car până la final, sper ca la sfârșit să-mi fie cald și bine măcar
Aberez de multe ori, nu mă-nghițiți, nu-i problemă
Nici voi n-aveți alură de sfinți
Nu-s vreo dramă, am crescut bine cu părinți
Am fost sărutat pe frunte, da’ și lovit în dinți
Eram jos, miroseam pământ prin ploi și vânt
Mă vedeai mergând, cap plecat, nu scoteam cuvânt
Aș fi vrut să țip, da’ faptele te lasă mut
Visam să-nving răul, da’ m-am trezit înfrânt

Sadâc Fatma - Autumnală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Toamna-și viscolește frunzele pe dealuri;
Pe sub viscol, poate, voi umbla-n curând
fără suferințe, fără idealuri,
fără amintire, fără trup și gând.
Îmi nechează roșu vântul sub ferestre;
cine știe, poate o să-i urc în șa –
pruncului lăsându-i doar un vers de zestre
ca să-și poată-ntr-însa sufletu-nfășa.
Toamna-și viscolește frunzele pe dealuri;
Pe sub viscol, poate, voi pleca-n curând –
moară subterană pe-mpietrite valuri
unde veșnicia îmi păstrează rând.

Mihai Codreanu - Corbii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din iarna sufletului meu porneşte
Un stol de corbi spre zările cernite:
Sunt dorurile mele neîmplinite;
Şi-n iarnă cugetarea-mi viscoleşte.
În gemete pustii se prelungeşte
Ca-n golul unei vetre părăsite;
Şi corbi sporesc în cete înmiite..
Şi stolul tot mai jalnic croncăneşte!..
Nu văd în zări nici urma unei stele;
Doar viscolul din gândurile mele
Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă..
Iar corbii, presimţindu-şi trista pradă,
Spre inima-mi pe jumătate moartă
Îşi năpustesc sălbatica grămadă..

Constanţa Buzea - Ultima Thule

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu flori și cu boboci de sticlă rece
iarna-i întinsă ca un mărăcine
fără de umbră ca fără de sine
singur și trist în viscol stând să plece.
Și aerul e plin de umezeală
și apele se-nchid în carapace
și fiarele de frig fugind încoace
se-adăpostesc într-o capcană goală.
Stea vegetală iarnă-ncremenită
muțenie și izolare suntem
în timp ce ochii ard în vis ca focul.
Dar ce mai spune vulturul de munte
dar ce-i mai spune soarelui norocul
din care nasc la care vin albită

Daniel Vişan-Dimitriu - Semne de Ursită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce frig era în încăperea-ceea
În care, iute, ne-am adăpostit
Atunci când cerul a avut ideea
C-un viscol peste plaiul însorit!
Când ne-a surprins, eram pe drum spre stână
Și admiram în brazi cum se foiesc
Sălbatice minuni. Noi, mână-n mână,
Mergeam cum merg acei ce se iubesc.
Cântam ceva, nu-mi mai aduc aminte;
Ceva legat de-un dans prin necuprins,
Când cerul s-a schimbat în noi veșminte
Și, dintr-odată, peste noi a nins.
Un vânt cuprins de dor de depărtare,
A început s-alerge printre fulgi,
Învăluindu-ne cu-a lui suflare,
Pornit să ne îngroape-n albul giulgi.
Am alergat spre stâna părăsită
Și-am râs, căci vântul n-a avut noroc:
Ne-a alungat spre semne de ursită
Ce-au apărut când ne-am aprins un foc.

Georg Trakl - În Răsărit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sălbatecelor orgi ale viscolului
Se asemuie întunecata mânie a poporului,
Talazul purpuriu al bătăliei,
Al stelelor desfrunzite.
Cu sprâncenele strivite şi braţe de argint
Noaptea face semne soldaţilor muribunzi.
În umbra frasinului întomnat
Suspină duhurile răpuşilor.
Pustietate de spini încinge oraşul.
Luna goneşte de pe trepte însângerate
Femeile îngrozite.
Lupi turbaţi s-au năpustit pe poartă.

Zaharia Stancu - Dar Ochii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stă ciuta neagră între stânci, afară.
Cine-mi va săruta gura amară?
Cine-mi va săruta gura amară?
Încet-încet pătrunde ciuta-n tindă.
Vrea botul către mine să-l întindă,
Vrea botul către mine să-l întindă.
Miroase buzele-i a iarbă crudă,
O strig în șoaptă, nu vrea să m-audă,
O strig ușor, tot nu vrea să m-audă.
Aleargă aprig cineva spre mine,
Prin viscol și prin zloată albă vine,
Prin viscol și prin zloată albă vine.
Aud prin preajma foșnet vag de rochii.
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?

Ivan Bunin - Ce Seară Vânătă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ce seară vânătă, c-omături viscolinde,
Cum totu-n jur sever e, furtunos!
Prin negrul gerului ferestre roșesc blânde
Ale cocioabelor din sat sărăcăcios.
Noaptea din nord încet, cu strășnicie
Retrogradarea și-o-nălță trufaș.
Ce dulce-mi pare-n bezna-n vijelie
Sălbaticu-mi locaș!