virtute

Luis Vaz De Camoes – Efort Măreț Egal cu Gândul

de

Efort măreț, egal cu propriul gând,Gânduri în acțiune revelate,Și nu în piept timid încătușate,Și destrămate-apoi în ploi și vânt.Curaj, de-al lăcomiei legământStrăin, de mari onoruri având parte,Bici nemilos al neîmblânzitei hoardeDin Malabarul sângeros și crud.A corpului alcătuire blândăOrnată de-o sfioasă reticență,Lucrare a cerescului, astrală.Asemenea virtuți și multe încă,Demne doar de Homer în elocvență,Zac sub această … Citește mai mult

Luis Vaz De Camoes – Enquanto Febo Os Montes Acendia

de

Luís de Camões.Enquanto Febo os montes acendia.În timp ce Phoebus munți incendiaȘi revărsa din ceruri claritatea,Pentru-a-și feri de lene castitateaDelia vânătorii se deda.Venus, care în taină coboraDin trupul lui Anchises să-și ia partea,Dianei, ce-și serba onestitatea,Când o văzu, îi spuse-n zeflemea:.”Tu umbli prin desișuri de pădureCerbii fugari să-i prinzi în plase vrând,Dar eu iubiri cu … Citește mai mult

Friedrich Nietzsche – Disperat

de

Cugetul mi-l țin în jugArătări hilare!Fug, dar încotro să fug?Să m-arunc în mare?Împroșcând stau guri, și gemDoar gâtlejuri goale,Zid, podea – scuipați; blestemSufletelor – bale!Rău și simplu, mai curândMă atrag pe mine:Cu-adulteri și hoți de rândAș trăi mai bine!Idolii-s blestem amar!De virtuți, nu-s faur!Nici sfințenia măcarNu-i gură de aur.

Friedrich Holderlin – Socrate și Alcibiade

de

Pentru ce îl cinstești mereu, sfinte Socrate,Pe tânărul acesta? Ceva mai măreț nu cunoști?Pentru ce ochiul tău îl priveșteCu dragoste, ca pe un zeu?Cel ce-adânc a gândit, mereu viața iubește,Înalta virtute-o-nțeleg cei ce-n lume-au privit,Și se-ntâmplă că ades ÎnțelepțiiLa urmă tânjesc spre Frumos.

Friedrich Holderlin – Noaptea

de

Salutări, voi umbre de refugiu,Voi, coridoare, ce după mine voi vă odihniți;Tăcută lună, nu auzi, cum păcătoșii mă pândesc,Inima-mi încântată de strălucirea ta de perle.Din lumea-n care nebunii batjocoresc,Pentru a scoate siluete goale,Fug la voi, nu cei fricoși de strălucireaLumii vanitoase, nu! Doar aceia ce virtutea prețuiesc.Doar aici la tine simt sufletulCât de divin va … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XXI [Il Canzoniere]

de

Se consolează văzând că amicul Boccaccio s-a eliberat din lanţurile iubirii.Amor plângea, cum plâns-am eu odatăcând paşii mei de el n-au stat departe,văzând acel efect acerb şi-apartecă inima din lanţuri ţi-e scăpată.Pe drumul drept azi Dumnezeu te poartă;cu mâinile spre cer mă dau deoparteşi-i mulţumesc că rugile-nălţatele-ascultă milostiv şi că ne iartă.Şi dacă-ntors la căile … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul VII [Il Canzoniere]

de

Îndeamnă un amic să iubească filozofia şi literatura.Gât, somn şi pat de puf ce te îmbieau alungat din lume-orice virtuteşi de la drumul drept, pe neştiute,ne-am abătut şi mergem în pustie;şi-aşa s-a stins lumina din tăriece ne-a vegheat în vremuri dispărute,iar cel ce vrea din Helicon, din munte,izvor să nască, e-o minune vie.Ce dor de … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XII [Il Canzoniere]

de

E bucuros că iubirea pentru Laura îl înalță spre binele suprem.Când printre alte doamne câteodatăîi văd pe chip Iubirea virtuoasă,cum nu găsesc niciuna mai frumoasă,simt că mă-ndrăgostesc de ea pe dată.Eu slăvesc locul, ora minunată,când sus privirea îmi era atrasă,şi inimii îi zic: Fii bucuroasăcă-n felu-acesta fosta-ai onorată.Căci de la ea ai gândul de iubirece … Citește mai mult