vioară – Versuri.pro

Daniel Robu - Fata cu Vioara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

„Băiete, știi ceva,
Să nu crezi în destin”,
Mi-a zis odată-un bătrânel
Ce nu părea hain.
Dar ce-o să fac, când, într-o zi
Ajung să întâlnesc
Poate chiar fata cu care, mai știi,
Apuc să-mbătrânesc?
Și, cum mergeam spre casă,
Voios, ca un școlar,
Am auzit în treacăt
Un sunet de vioară
C-un timbru cam bizar.
Mă-ndrept spre locul faptei
Și văd stând pe balcon
O strașnică făptură,
Cu adevărat, beton!
Și atunci, pentru o clipă
Visul mi s-a împlinit
Nu știu ce-o să zică
Oare m-o fi auzit?

Refren:
Când toată lumea trecea
Ea la vioara cânta
Nu-i păsa de nimeni
Doar să mă știe acolo.
Când toată lumea dormea
Tot la vioara era
Și mă rugam în sine
Să îmi mai cânte un solo.

Din ziua aceea,
Pe alee, când treceam
Privirea spre balconul ei,
Fugar, o aruncam
Și mă simțeam pierdut, un timp
Apoi, îmi reveneam.
Nu îndrăzneam să spun nimic
Pe loc mă-nroșeam.
Dar felul în care ea cânta,
Acum vă povestesc,
Era cu infinit mult mai presus
De tot ce e lumesc
Iar vorbe cum ar fi „să nu crezi în destin”
Să nu le mai aud
Cât zilele mă țin.
Sunt sigur pe mine
Am să mă duc să-i vorbesc
Vreau fata să știe
Că tare mi-e drag s-o privesc!

Refren:
Când toată lumea trecea
Ea la vioara cânta
Nu-i păsa de nimeni
Doar să mă știe acolo
Când toată lumea dormea
Tot la vioara era
Și mă rugam în sine
Să îmi mai cânte un solo.

Daniela Condurache - Hai Veniți la Joc cu Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Hai veniți la joc cu noi
Că ne cântă un cimpoi,
Un cimpoi și o vioară
Să jucăm până diseară,
Noi ne-am adunat aici
Să iasă foc din opinci,
Să se-adune satele
Să ne vadă straiele.
Jocul ăsta ce-l joc eu
Se joacă în satul meu,
De vii, bade, lângă mine
Te-oi învăța și pe tine,
Cine joacă lângă mine
Toată vara-i merge bine,
C-o jucat și astă-vară
Și n-o ajuns de ocară.
Joacă bine, măi flăcău,
Că-i lume din satul tău
Și te-a spune-n sat la tine
Că nu știi a juca bine.
– Mândră, nu te supăra,
De știut eu știu juca
Cu tot satu-alăturea,
Dar când ochii ți-i privesc
Și pe loc mă învârtesc
Tare mă mai fâstâcesc.

Daniela Condurache - Tot Frumos Cântă Botgros

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De s-ar face dealul șes,
Tot frumos cântă Botgros,
Cântecul pe struna lui
Duce apa Prutului,
Badea cu vioara lui
Face voia omului.
Din Moldova în Banat
Cu vioara ne-o cântat,
Sare părul din arcuș
Cântă-l, bade, de căluș,
Badea cu vioara lui
Face voia omului.
Bate tare pe țambal
Că ajunge în Ardeal
Suflătorii cânt-așa,
Trec și în Oltenia,
În Muntenia de Jos
Tot așa cântă Botgros.
„Lăutarii” vor cânta
Și la joc ne-or îndemna,
Noi cu drag îi ascultăm
Și de ei ne bucurăm,
Cu Botgros în fața lor
Li se pare mai ușor.
Strigătură refren:
Nicolae, cântă tare
Să se-audă-ntre hotare,
Să se-audă-ntre hotare
Peste neamul nostru mare.

Dumitru Matcovschi - Aici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Aici sunt toate pentru noi
și toate vin din veșnicie.
Din veșnicie plouă ploi,
izvoare murmură-n zăvoi,
aici sunt toate pentru noi.

Aici e Soarele străbun,
un măr domnesc întotdeauna,
aici, copiilor cei buni,
bunicile povești le spun,
aici e Soarele străbun.

E nucul de la poartă blând
și adumbrește fruntea mamei;
se-așterne frunza la pământ,
o poartă către iarnă, vânt,
e nucul de la poartă blând.

E blândă casa cu pridvor
în care cântă o vioară;
cu ea mă știu nemuritor,
cu ea mi-e neamul dor din dor
e blândă casa cu pridvor.

Aleksandr Blok - La Poalele Dealului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La poalele dealului – plâns de vioară.
Suspină arcușul și-i parcul pustiu.
Alături pășești ca un vis de ușoară
Și fără prihană așa cum te știu.
Și geme vioara. Chemarea ei vine
Să-mi spună trăiești! Și parcă zăresc
Cum trece ușoară alături de tine
Povestea iubirii ce-acum o trăiesc!
1 iunie 1903 Bad Nauheim
Din volumul Versuri alese 1956

Costel Zăgan - Emergență

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bacovia scrie la vioară,
vioara tace-n do major
și dacă totul o să doară,
ce vers speranța tuturor.
Vioara tace-n do major,
poetul scrie câte-o rană,
tăcerile totuși mai dor,
durerea-i condiția umană.
Poetul scrie câte-o rană,
dar dacă totul o să doară,
va da un înger de pomană,
Bacovia tăcere la vioară.
Vioara plânge-n do major,
Doamne pe buzele tuturor.
Costel Zăgan, CEZEISME II

Stroe Constantin Slătineanu - Vânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O melodie
S-aude, parcă,
Prin vijelie
Vântul se-ncearcă.

Se aude mai bine,
S-aude mai tare.
Speriat de sine
Vântul tresare.

Şi creşte cu zile
Şi creşte, m-apasă.
N-ai teamă, copile,
E vântul prin casă.

Acuma se vede
Scheletul, vioara.
Taci, nu mai crede,
E vântul şi moara.

Se-apropie, vine,
Strident îi e cântul.
N-auzi tu prea bine;
E numai vântul.

Scheletul ciocnit
Vioara-nsoţeşte.
E geamul izbit
De vântul ce creşte.

El cântă mai tare,
Mai iute-i pierd seama.
O! ţi se pare,
Sunt numai eu, mama.

Ah! Chipu-i urât
Se-apropie drept.
Acum mi-a vârât
Arcuşul în piept.

Vânt,
Peste mormânt,
Prin cruce,
Se duce,

Şi urlă
Prin turlă,
Şi-n crengile seci
Se pierde pe veci.

Stefan Petică - I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă
Ce plânge răsleţită pe strunele-nvechite,
Şi-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă
Pe visurile stinse din suflete-ostenite.
Arcuşurile albe în noaptea solitară
Stătură: triste paseri cu aripile întinse,
Păreau c-aşteaptă semne, şi strunele vibrară,
Ah, strunele, ce tremur de viaţă le cuprinse!.
Şi degetele fine, în umbră sclipitoare
Păreau ca nişte clape de fildeş, ridicate
Pe flaute de aur în seri de evocare
A imnurilor triste din templele uitate.
Murise însă cântul de veche voluptate,
Şi triste şi stinghere vioarele părură
În noaptea-ntunecată de grea singurătate
Fecioare-mpovărate de-a viselor tortură.

Maria Cirneci - Greu E Drumul Început

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Greu e drumul început
În dragoste de-i făcut.
Când ajungi la jumătate
Să te-oprești nu se mai poate.
Cine-n dragoste mai crede
N-ar mai călca iarbă verde.
Refren:
Hai zi, zi, vioară,
Vreau să cânt, să joc până la vară,
Vreau să cânt, să joc,
Hai, vioară, hai, zi mai cu foc,
Vreau să joc, să cânt,
O singură viață-am pe pământ!

Maria Cirneci - Povestea Lăutarului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Azi nu mai am pe nimenea
Decât un gol în viața mea
Și-un vechi prieten lăutar,
Țigan pribeag, țigan hoinar,
Îmi ești prieten și-mpărțim
Din dragoste același chin
Și-același nenoroc în lume
Să nu ne mai iubească nimeni.

Refren:
Țigan hoinar cu suflet blond,
Prin lumea mare vagabond,
Ești urmărit de nenoroc,
Ești blestemat să n-ai un loc,
Hai ia vioara ta și cântă
Că sufletul meu o ascultă,
Să cânți ce n-ai cântat nicicând,
Cu capu-n mâini să tac, să plâng.

N-avem palate, n-avem bani,
Doar amintiri de ani și ani,
Chiar de n-am mers pe-același drum
Ne-am îmbătat cu-același vin
Și-același parfum pe alei
Desprins din florile de tei,
Când ochii tăi, când ochii mei
Doreau un semn al dragostei.

Vino și spune-mi la ureche
Povestea celor fericiți,
Că ochii tăi au văzut multe
Povești cu doi îndrăgostiți,
Să spui ușor povestea toată
Să-mi bată tare inima
Și să mai retrăiesc o dată,
Să cred că e povestea mea.

Refren:
Țigan hoinar cu suflet blond,
Suntem ursiți fără noroc,
Eu sinceră și visătoare
Sperând într-o iubire mare,
Tu singur cu vioara ta,
Ai plâns și ai cântat cu ea,
Dac-ar vorbi, vioar-ar spune
Câte-ai trăit în astă lume,
Hai ia vioara ta și cântă,
Încă o zi să se mai ducă,
Cântă ce-ți place ție mult
Să te ascult și iar să plâng!