Charles Baudelaire – Vinul Singuraticului
Ocheada ce ne-o face anume o galantă,Ca raza albă-a lunii, cu farmecul-i buimac,Atunci când se oglindește alene într-un lacȘi-și scaldă-n valuri line mândrețea nonșalantă.Sau scuza-i cei din urmă ce-i are un jucător,Ori gura libertină a zveltei Adeline,O muzică de noapte cu sunete caline,Ce, dând ecou durerii, ne umple de fior.Nu prețuiesc atâta, butelie profundă,Cât tainele … Citește mai mult