Rainer Maria Rilke – Îngerul

Printr-o-nclinare-a frunții alungă eltot ceea ce restrânge și constrânge,rotit fiind, în inima-i de înger;întregul viitor, ca un inel.Afunde ceruri pline-s, până la margini,de chipuri care, toate, îl cheamă; hai!Nu-i da să poarte, în mâini de aer, sarcinice-s ale tale. Noaptea, mai dihai,se-ntorc acestea împotrivă-ți: pat,ca niște iazme, îți bântuie, și casă;iar până nu te văd … Citește mai mult

Eugenio Montale – Solilocviu

Canalul se scurge tăcutrău mirositoracesta e palatul unde a fost compusTristanși iată gaura unde Henry Jonesa gustat crêpes suzette –nu mai există marii oamenirămân doar neplauzibile biografiinimeni cu siguranță n-o scrie pe-a mea –oamenii din San Giorgio sunt mai importanțidecât atâția alții și decât mine dar n-ajunge n-ajunge –viitorul are poftă de mâncare nu se … Citește mai mult

Furnici Coapte – Marea Evadare

Când fulgerul mi-a spintecat privirea pentru prima oară,schitam ieșirea în plină seară de primăvară,Făceam pași mărunțicătre solitudinea unor lași cărunți,arși și muți,în fața celor ași falși și mulți,idoli din crom.Conturând corp de monstru singur în munți,suflet diform.Mă trezesc cu-n urlet din somn,sătul să tot cuget când dormși intru în a doua lume,doar un alt om, … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Iar Înțelepții Cele Ce Se Aproprie

Zeii le știu pe cele viitoare, oamenii știu ce se întâmplă, iar înțelepții, cele ce se apropie.Philostratos, [Viața lui Apollonios din Tyana, VIII, 7].Oamenii doar prezentul îl cunosc.Iar viitorul-i cunoscut de zei,unici și absoluți deținători ai deplinei lumini.Din viitor, cei înțelepți presimtcele ce se apropie. Urechea loraude uneori, în ceasuri de adâncă iscodire,un vuiet tainic, … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Inscripții

Oamenii cunosc numai cele trecute.Viitorul nu-l știu decât zeii,marii stăpâni ai luminii.Dintre lucrurile viitoare, cele pe cale de a se întâmplale pricep înțelepții. Uneori, la ceasde adâncă-nvățare, auzulli se tulbură. E tainicul vuietal faptelor ce va să vină,iar ei le-așteaptă pioși. În vremea aceasta,afara, pe stradă, norodul cel surd nimic nu aude.

Nichita Stănescu – Cartea Vorbită

Se-apropie viitorul, se-aude, se vedegândurile pe care le trimit spre el se întorc mai repede ca altădatăşi-mi trec scântei şuierând în viteză prin suflet vestindu-l într-unaSe-apropie viitorul, se-aude, se vedeşi eu fac clădiri tot mai înalte şi turleca să-l întâmpin din vârful lorşi cu acelaşi gest cu care-mi duc palma streaşinăla sprâncene aşteptându-lgândurile mi le … Citește mai mult