Versuri corectate și adnotate
E-n simţuri tot o boare, din roz de azaleeCe-şi dăruieşte fraga petalelor cărnoaseSă încălzească inimi sezoanelor geroaseCu puful cald, molcom, de pulpe de femeie. E tot un râu ce curge s-adape iar scânteieDin picuri de colină ce înfiorează minţiÎn unison de gânduri de mame, din părinţi,Soţii, surori, amante, iubitele… femeie. E pavoazată lumea azi toată-n … Citește mai mult
Tu zori, tu zi, tu seară, tu noptare,tu cer înalt cu lună şi cu stele,tu dar, în vis, tu dor, în alinare,tu ţel ne-atins al rătăcirii mele,.tu foc, tu vânt, tu foame, tu-nsetare,tu îngerul meu feritor de rele,tu care-mi vii cum vine prin zăbrelecelui închis promiţătoarea zare,.tu vin aprins, tu pâine, tu odihnă,tu unde limpezi … Citește mai mult
Cine e cel mai norocos din întreaga orchestră, dacă nu muştiucul?Gura lui îţi atingele buzele pentru a învăţa muzică.Toate trestiile, dar mai ales cele de zahăr, se gândesc doarla această şansă. Se aruncă în braţele tăietorilordansând libere în fel şi fel de chipuri.Fără tine instrumentele ar muri.Una stă aproape de tine. Alta tocmai primeşte un … Citește mai mult
Pământule, Dragule,Lumina ta n-ar fi putut să-ți arate toate comorile taleAtâta timp cât nu eram în iubirea ta!Astfel, tot acest timpLarga ta întindereAștepta și căuta cu lămpile sale fără de numărPrin abisuri și abisuri!Atunci dintr-o dată iubirea mea apăru cu muzica saȘoptind – nu știu ce mărturisire;Inima sa,Buchet parfumat de flori,Le-a depus pe inima ta, … Citește mai mult
Verzi simfonii de ape și ostrovuri,sfărâmături de astre și comete.Galante sfecle-n rochii violeteși verze-n azurate malacovuri.Cartofi, pui noi și fragezi de vrăbete,salate, file-albastre de ceaslovuri,ardei, celeste candele-n alcovuri,mărar cu cârlionți și rouă-n plete.Fasole, perle rupte din colane,și gușteri de smaralde, castraveții,și voi, o, pătlăgele dolofane,bucăți de soare viu în toiul pieții,sărbătorești și roșii lampioaneaprinse la … Citește mai mult
Smeoaica mea cu brațe de turbineși trăsnete albastre pe grumaz,cu-o talpă sprijinită pe Bicazși alta peste piscuri carpatine,strivite de călcâiul tău viteaz,torentele ce gâfâie sub tineslobod din largi gâtlejuri de jivinelumina spumegând ca un talaz.Spargi noaptea-n pumni și crește forța trează;despici în două bezna ca pe-un ciotși-un astru cât Ceahlăul scânteiază.O, cum aș vrea, smeoaica … Citește mai mult
(Schiță de poem).1. Omule neliniștit, uriaș zugrăvitCu genele întunericului în adâncul pământului,Omule, cu umerii tăi de granitȘi cu inima ta care bubuie necontenit,Am să-mi măsor puterea cuvântului.Din fund, de sub munte, pătrunde oriunde,Prin orci, prin cărbune, prin fier,Dreapta-ți privire săgetând viitorulȘi cele mai nalte înalturi de cer.Dragostea ta concentrată de omÎși înseamnă petalele fragede-ale gurii,Palmele … Citește mai mult
Minune! Mai e-n zbor?Se-nalță și nu fâlfâie măcar?Dar cum de-i suitor?De unde-această forță, frâu și far?Lăsând viața jos,Trăiește-n slăvi, ca stele și vecii,Doar să-l privești și urci și tu-n tării!O, albatros! MereuMă-mpinge-un dor înspre înalt ceresc,Am plâns, am plâns din greu,Cântând la tine – da, eu te iubesc!
Ce bine că ești.E o întâmplare a ființei meleși atunci fericirea dinlăuntrul meue mai puternică decât mine, decât oasele mele,pe care mi le scrâșnești într-o îmbrățișaremereu dureroasă, minunată mereu.Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvintelungi, sticloase, ca niște dălți ce despartfluviul rece în delta fierbinte,ziua de noapte, bazaltul de bazalt.Du-mă, fericire, în sus, … Citește mai mult
Viață!Cine?Cine?Te-a iubit, te-a blestemat mai mult,Mai cald, mai ne-mpăcat ca mine?!Viață!Întunericul-ți mă biruie, mă putrezește și mă-ngheațăSoarele-ți mă coaceȘi mă crește și mă ardeRenasc cu fiecare albă dimineață,Cu fiecare vis de luptă, de izbândă, de mai bineCa niște fermecate coardeVibrează toate fibrele din mine!Mă-aprind.Și ard,Mă-mbuibȘi scad și pier,Cu orice fior adânc de deznădejde ori de … Citește mai mult