viata – Versuri.pro

Dascalu Teodor - Scumpa Copilărie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Scumpă copilărie,
Am crescut și nu mai pot,
Să-mi mai dau timpul înapoi
Să retrăiesc amintiri,
Ale cele mai bune perioade ale vieții.
rău îmi mai pare, că trece viața
prin fața ochilor plăpânzi,
Și cum ușor ți se șterge fața,
De lacrimile unui adult.
Trăiește-te frumoasa copilărie,
Până în ultimul moment al său,
Pentru că o dată ce ai intrat în închisoarea adultului,
Trebuie trăită pe cont propriu.
Asemenea unui lup,
Ce s-a pierdut de grupul său,
Și acum s-a maturizat,
Trebuind singur să își găsească,
Un trai în viață fără sprijin, alinare sau vreo formă de
suspinare.
Off, ce n-aș da să mai trăiesc câteva clipe,
Ale scumpei mele copilării,
pline de bucurii și fără tristețe.
Dar timpul trece și încă repede,
Așa că băiețaș, nu te bucura pentru creștere,
Bucură-te de momentul tău,
Pentru că trăiești, cea mai frumoasă,
Perioadă din viața ta.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Somnul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O formă de metabolism bazal
Ce prin noroc e involuntar;
Se-aplică-n stadiul planetar..
E zi de nopți, e-universal.
E-o pierdere-n volum de viață,
E-un paradox de viu câștig;
E timp din timp ce-ai stat covrig
În pântecele.. start de ață.
E-o descărcare de sublim
Cu-eroi mascați cu alte fețe,
Fiori uitați; pot să te-nghețe..
Mister de thriller, e un film!.
E-odihna sufletului, minții;
Ce pierzi din zi trăiești în noapte.
N-ai ochi, nu-s vorbe, nu sunt șoapte..
E SOMNUL.. ce-au etern părinții.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Fugar în Timp

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Zile, zile fugare la rând
Avute, trecute mergând…
Nopți și iar nopți tot visând
Pierdute, ne stând… mă culcând.
Ore și ore muncind
Avute, vândute servind
Crezând câștigate trăind,
În calcul înscrise… murind.
Anii și ani se serbând
În toast bucurați de trecând,
Uitați că s-au dus spre nicicând;
Martor doar oglinda… văzând.
Timpul ca timp existând
Unicatul ce ești invocând,
Ceas ce nu-ntoarce-ntorcând
Infinit… n-o să-l ai… te ducând.
Vis și doar vise visând
Amintiri ce-ai trăit memorând,
Poți intra în aieve invocând
Bucuria de tânăr… furând.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Timp

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am un dușman de moarte, timpul,
Ce-i singurul inexorabil fără stop.
Nu-i pot decide ritmul, lin sau de galop,
Chiar de divinității în cerșit îl stipul.
Îl am cu mărturii nenumărate
Pentru distrugerile-mi de proprietate,
Vizibile; constrâns din libertate
De-a avea dorințe noi, neexplorate.
Îl pierd în fiecare zi, din ce-am avut;
Mă uit în juru-mi, oamenii se schimbă,
Nu sunt la fel, vorbind aceeași limbă.
Urăsc profund apelativul.. A trecut!.
Ce schimburi chimice în creier îmi produce,
Dându-mi impresia că sunt mereu la fel
În propria-mi introspectivă d-eternel,
Cu judecata-i crudă și final de cruce!?.
De ce nu se curbează timp, ci numai spațiu,
Să-l fac un rond, să mă întorc copil,
Să fiu într-un perpetuu viu exil..
Veșnic să fiu contemporanul lui Horațiu?!.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Stop Cadru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se oprește câteodată curs,
eașteptat;
rămâne timpul suspendat,
doar ție… Fără vreun recurs!.
Fără aviz decis,
conștient,
ești desemnat de repetent;
pierzi sensul… Ești pe interzis!.
Nici fan, din jucător, nu ești;
spectator
privești la propriul rol, actor,
jucând zadarnic… Te irosești!.
Și tot se mișcă fără tine,
paria,
nu sare nimeni. Ești avaria
acum… Și-ai făcut bine!?..
Așa de singur ești, nu știi
regulament;
o simplă chestie de-antrenament…
pe tușă, îți mai revii?.
Te-nchini degeaba
mistic,
te păcălești cu biblii, paroxistic;
habar n-ai care-i treaba..
… Cum se decide, ce, de cine,
unicitatea..
Am vag senzația că inechitatea
e într-adins creată; „merde”, „sheet”, „rahat”… Fără nicio rușine!.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Felix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Reflux oceanele împing în maluri
Și inima-n artere-n ritm la fel,
Cum pielea explodează în erizipel
Și dragostea se înspumă-n vârf de valuri.
Se umflă-n unghii, în păr, cum cheratină,
Cu sebum și sudoare-n foc, căldură,
În creier răbufnește scoarța-n tevatură.
Tahicardie-n tensiuni de adrenalină.
E trambulina sau extensia de coardă,
Naveta spațiului, în kerosen arzând,
Sau Jet-ul ce refuză a coborî urcând.
Plămânu-n inspirația pădurilor, ce îl dezmiardă.
În supersonic „spin” e timpul, la iubire.
Refluxul milenar retrage seva-n vene
Și mări, păduri, se-ncolăcesc epuizate-n lene.
Ah, cât de scurt ne încântăm de fericire!
E un reflux în ciclu, fluxul cu putere,
Ce ne-ntrebăm, în fals, de nu e inefabil;
E cineva mai sus, ce l-a decis probabil.
Să fie doar clipite, să nu-l ai, „avere”?
E singura dreptate universală,
Fără control de-escroci sau potentați
Și o deplângem, cât de scurtă-i, disperați.
Da-i unică, un „fair” de distribuție egală.
O soarbe-n clipe-ntrega omenire,
E plusul de gigant, la hâdul minus,
E-o bogăție arzând într-un instant de Primus.
O năzuință-i, un deziderat de trai. O felix… fericire!!!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - O Zi, Pur și Simplu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un tur din negru în azur,
Întors în mașinal retur
În istoviri de treze faste
Culcate-n vise duse, caste.
Un termen fix prestabilit,
Tradus parcurs într-un tac-tic
Bătut termen într-o neștire,
S-audă timpu-și amintire.
O relativă, o frugală,
Mai lungă când eram la școală;
Albine-i este un deceniu..
Nimicul, pentru un mileniu.
E simbol pentru dăruire,
Perfid, că-l știm închipuire..
Promisiune-n fals câștig
De-un neștiut, spre final frig.
Calcul pentru rămas, trecut,
Ce-i singur certul străbătut,
O rugăminte îndrugată
Când o simțim aproape luată.
O aniversăm în egoist
Pe cea ce naște.. de exist,
Uitând de cele celor duși,
Chiar știindu-ne la rând apuși.
O bucurie „nesfârșită”
Dorită, zbuciumat trăită.
Este cât suntem, o avem..
Plecată-i noapte, recviem..

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Perlă de Trecut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce dor mi-e să-mi revăd vechiul oraș,
Fără rigoarea sticlei în metal înfiptă;
Să merg de Paști și lui Christos să-i fiu părtaș
Cu alți copii… Cum mintea mă incită!
Ce zile lungi erau, cât o speranță,
Totul mi se părea o sursă de surpriză,
Fiindc-orice mâine își avea o importanță
Și oric-eșec trecea în vânt… O mică briză.
Prietenii mi-erau mai mulți și adevărați,
Ne întâlneam făr-a ne da vreo întâlnire
Și ne visam fără să fim încă… bărbați;
Eroare gravă, printre alte puerile.
Stăteam cu ziua-ntreagă la scăldat,
Sau înghețam fără să plâng la săniuș.
Din zori în seară în veșnic preumblat
Nici nu mâncam… Sorbeam țigara de pănuș.
Câte ochiade le-am pierdut din neglijență
-Căci timpul parcă atunci nici nu trecea-
Sperând că totul se repetă… existență,
Iar de-o pierdeam o nouă alta mă-ncânta.
Mă mor de dor -c-are-un miros trecutul,
Un fel d-endomorfină, dulce drog-
De câte ori mă pierd, cum prim-sărutul..
Tremur de buze l-aș vrea iar… Visând mă rog!
M-ating cu degete-liane de altul… mine
Și mă-nfior ce cald eram, cât de ușor,
Dar n-am pe nimeni ajutor, nu intervine
Să fiu iar ciclu pur… cum apa de izvor.
Am simț pe ceafă-n jos, o mâncărime;
Chiar am ieșit cu tata dintr-o frizerie
Și miros tot pomadă-n puf de briantine
Iar urâțit, ciunțit din nou… Ce porcărie!
Ce dor am să-mi revăd vechiul oraș,
Cu case umane-n terne tonuri, murdar gri
Și străzi în cub de piatră-n pasul de poștaș
Cu tolba-i plină de… cuvinte, multe știri.
Prin ce minune „fost” este mai bun, mai dulce,
„Rău” petrecut, vedem cu complezență?
Prezent ne-mbie-nspre melancolii, ne duce
În timp trăit…”Era”, pentru „va fi”…”e”-o providență?!?

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Oglinda

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E negrul pe alb,
E luciul pe mat.
Cum răul şi dalb,
Cum sfânt şi păcat.

E chip de văzut,
E realul de-ascuns.
Cum ciuda de sfat,
Cum clar, nepătruns.

E fată, băiat,
E soţ şi soţie.
Cum prunc înfiat,
Cum dar şi hoţie.

E raza de-ngheţ,
E rece ce arde!
Cum drag în dispreţ,
Cum şişul în carne.

E materia „anti”,
E spaţiul în timp,
Cum bietul, e „dandy”,
Cum iad şi Olimp.

E omul neom,
E mielul, un lup,
Cum vid e atom,
Cum trântor e-n stup.

E râsul un rictus;
E laţ ţinând grindă
Cum platul e ictus,
Cum zoaia-i oglindă.

E luciu-n abis,
E plus în eşec.
Cum ce-ai şi e vis,
Cum vin şi cum plec!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Crochiu de Filozofie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În clopoțeii dimineților frustrante, de alarme
Se-ncântă timpul, petrecând spre trudă..
În fluxul nesfârșit, robotici toți cu viziunea nudă,
Se scurg în lumea -de-un diurn epuizată- pân’ adoarme..
Printre războaie automate, tricotând visări,
Femei își scriu în „office” viața-n treceri efemere,
Pentr-un voiaj, de o vacanță, sau de-un coș de mere
Și multele speranțe, de-mpliniri și avansări..
Încartiruiți în dogmele de-a fi, sau de-a nu fi,
Bărbați-și topesc mușchi și nervii-ntr-un grotesc
De rupere de inimi, mâini, coloane.. mințile-și sfârșesc,
Pentr-un simbol, de stâlp.. Străjerii de copii.
Ce anticrist pedeapsă-i la silnicu-n exces
Și unde ascunde-un inutil de plus valoare evidentă,
De nu-i pretenția nebună a unei nedreptăți, extrapotentă
Că singurul succes e-n ban.. credința-i un eres.
Tumult demăsurat, în zilnic, nesfârșit efort
De creatori, dar scurgere părtinitor ascunsă
Este istoria în numerar a vieții, parte nepătrunsă..
N-ai timp să știi de-ai fost și-n scopul cui o să fi mort?..