Se oprește câteodată curs,
eașteptat;
rămâne timpul suspendat,
doar ție… Fără vreun recurs!.
Fără aviz decis,
conștient,
ești desemnat de repetent;
pierzi sensul… Ești pe interzis!.
Nici fan, din jucător, nu ești;
spectator
privești la propriul rol, actor,
jucând zadarnic… Te irosești!.
Și tot se mișcă fără tine,
paria,
nu sare nimeni. Ești avaria
acum… Și-ai făcut bine!?..
Așa de singur ești, nu știi
regulament;
o simplă chestie de-antrenament…
pe tușă, îți mai revii?.
Te-nchini degeaba
mistic,
te păcălești cu biblii, paroxistic;
habar n-ai care-i treaba..
… Cum se decide, ce, de cine,
unicitatea..
Am vag senzația că inechitatea
e într-adins creată; „merde”, „sheet”, „rahat”… Fără nicio rușine!.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de a fi blocat în timp, de a te simți singur și exclus din viața care continuă în jurul tău. Este o reflecție asupra alienării și a pierderii sensului, cu o notă de deziluzie și resemnare.