Un tur din negru în azur,
Întors în mașinal retur
În istoviri de treze faste
Culcate-n vise duse, caste.
Un termen fix prestabilit,
Tradus parcurs într-un tac-tic
Bătut termen într-o neștire,
S-audă timpu-și amintire.
O relativă, o frugală,
Mai lungă când eram la școală;
Albine-i este un deceniu..
Nimicul, pentru un mileniu.
E simbol pentru dăruire,
Perfid, că-l știm închipuire..
Promisiune-n fals câștig
De-un neștiut, spre final frig.
Calcul pentru rămas, trecut,
Ce-i singur certul străbătut,
O rugăminte îndrugată
Când o simțim aproape luată.
O aniversăm în egoist
Pe cea ce naște.. de exist,
Uitând de cele celor duși,
Chiar știindu-ne la rând apuși.
O bucurie „nesfârșită”
Dorită, zbuciumat trăită.
Este cât suntem, o avem..
Plecată-i noapte, recviem..
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii trecătoare a timpului și a vieții. Explorează modul în care percepem timpul diferit în diverse etape ale vieții și cum ne raportăm la trecut, prezent și viitor, culminând cu acceptarea inevitabilității sfârșitului.
