viata si moarte – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Sectele Nesimțirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La sticla lupei se măreşte urâtul
şi nu ne mai oprim să-l studiem
ca să-i descoperim frumosul..
Este la fel cum lutul,
modelat din mâzgă-l recreem
în urne, să ne păstreze din cenuşă osul.
Cât de înşelător e totul!..
Când până şi oribilul-n extremă
-doar că-i atât de rar,
chiar de-i un pic otrăvitor- decoctul,
mai vindecă.. Şi dându-i aerul de diademă
că-njurătura-i tot.. vocabular!?!.
.. Şi stăm, alături, împreună,
mult timp, până când ne încreţim
până şi inima; nu doar cornoşi
de riduri.. Şi din jurământ, arvună
pe-un inel, am învăţat chiar şi aşa să ne iubim,
până la moarte.. Ca urâţi frumoşi!
.. Şi-atunci oare frumos este
un ou, un pui, bunicul,
un trandafir, ciulinul,
postum-biografia, o poveste?!? :..
.. Şi din cordon ombilical, buricul
e oare bucăţica mamei, el, sublimul???
Urâtul e frumos?..
.. Cum mierea; care-i la un loc, cu ceara lumânării şi veninul?!?

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Decizie Mortală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu moartea-n hazard, viul ţi-l tot creşti, i-l făgăduieşti;
Şi te faci dator chiar din prima zi, îi eşti o obişnuinţă,
că aşa-i ea de drept, pentru orice lucru, pentru orice fiinţă
şi îşi face rondul ca pe-un cart de veghi.. Toţi dumnezei.. eşti!.
.. Doar că-i crudă moartea, o tâmpă, veşnic infantilă,
total făr’ de minte, rece, fără suflet, o neaşteptată
atunci, pe nepregătite! La orice, oricine, îi este o ustensilă;
curăţă de-a valma, rade fără scrupul.. chiar de-i blestemată!.
.. Şi în plus, ea moartea, e fără morală, fără echitate;
timpul nu-l cunoaşte, căci nici nu-i există, e nemuritoare,
deci nu-şi face un calcul, n-are etalon, nu ştie etate,
nici de rău sau bun, sărac sau bogat.. Doar numărătoare!.
.. Are un „scop”; pe toate, toţi, să îi adune, să dispară rânduri,
rând pe rând, toţi leat din sfera neantă din aceleaşi ere,
obligând orice-i bun, seminţii, să înnască singurele gânduri,
cum să nu şomeze, angajată sieşi, morţii.. din plăcere!!!.
Doar mister rămâne, de nedezlegat; cine în fond conduce?
Dacă nu cumva moartea e Supremul, căci doar ea decide;
tot ce e, ce naşte, va dispare odată, sub un semn de cruce!..
Deci îi suntem fii; Univers, tot, Om.. nişte efemeride!!!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Răstălmăcire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Avem proprietatea a ceea ce suntem
Şi nimeni nu poate decide s-o pierzi;
Cum pomii ştiu ei, după ierni că sunt verzi
Şi dragostea cum că doar noi o inducem.
Existăm prin credinţa de propria grijă,
Luptăm peste-poate doar să existăm.
Ne-avem un integru, corp-suflet purtăm..
Pe cer suntem noi doar, suprema deviză!.
Decizia veşnic pe treptele fiinţei
Noi singuri putem s-o schimbăm cum să fie;
Ne-i dat portativul, suntem melodie
Din notele-nalte-n solfegii ale ştiinţei..
E sigur ceva ce nu merge-n substanţă,
Căci singurii noi ne dispunem menirea.
Decizia-n timp, când să luăm o vacanţă,
E a noastră; pierim, înviem omenirea?!?
Misterul e deci că de moarte dispunem,
Ce numai cu noi stabileşte sfârşitul..
E fals ce se-ntâmplă, impune Zenitul;
Un straniu ascuns, fără drept să ne-opunem!..
De naştem noi singuri prin propriile forţe
Şi clarul de zile şi nopţi îl avem,
Aşa şi pe moarte s-o-nvingem putem..
Ne-aprindem, ne ardem.. Eternele torţe!!!.
Ne pierdem milenii-n prostii fără sens,
Când spaţiul nesaţ ne aşteaptă coloni;
Chiriaşii să-i fim, infimi cum atomi..
Să-l facem aproapele nostru, mai dens.
Sortirea ne e clară, dar n-am înţeles
Că naşterea, moartea, noi singuri decidem;
Am fi imortali, dar fiinţa ne-o vindem!
Universul ne vrea unicate în progres!.
Început, ca şi cale, sfârşit, ne sunt proprii;
Nu ele pe noi ne-au de drept, noi le-avem..
Cum unici ce suntem, doar noi le-agreem;
Numai noi le-nviem, sau le dăm pierderi gropii..
.. E totu-o psihoză indusă.. cu popii!!!..

Daniel Turcea - Cunoaștere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A cunoaște
cerul, înseamnă
a fi cerul.
Și
acel tu
ce adie,
e apă și duh,
țara cea rară
pentru care vă iert
de ce va veni,
ne aduce aminte,
deși trupul poate că nu e
doar o colibă-n deșert.
Îngropați morții ca pe semințe.
vocile
ca un oraș de sticlă.

Dimitrie Anghel - Schimb de Vești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sosește vântul peste ziduri, sătul de flori de câmp, să vadă
Ce fac stăpânele grădinei, și-n urma lui, sclipind în soare,
Un zbor de foi de pretutindeni a prins încet-încet să cadă:
Ca niște vești trimise-n taină de pe la frați și surioare.
Se mișcă aerul, și iată întâi și-ntâi că de departe
Vin două foi de viorele, vin ca să spuie amândouă,
Cât timp au pus și câtă grijă, călătorind pe drum de moarte,
Ca să le-aducă-n amintire din vatra lor un strop de rouă.
Dar cade-abia albastra veste și-n limpezimi acum s-alungă
Un fulg de omăt, zorit din urmă de-aripa unei rândunele.
Se-ntrece pasărea cu fulgul din două care-ntâi s-ajungă
Să spuie că de-acum pe lume trec lăcrămioarele și ele.
Și-abia se lasă fulgul dulce, și-n loc de-un fulg mii de petale
Zburând spre trandafiri îi cheamă, să vie toți făr’ de zăbavă,
De vor să treacă sub ghirlande și pe sub arcuri triumfale,
Acum cât sunt în floare rugul și măcieșii de dumbravă.
Și vin pe urma lor grămadă, vin fel-de-fel nenumărate…
Tot câmpul cu chilimuri scumpe, risipa-ntreag-a tinereții,
O primăvară toată vine în curcubeie fărâmate
Să spuie-nfrângerile morții și biruințele vieții.
Iar florile uimite-atuncea, de-atâta dor încet se-nclină,
Și la un semn ce-l face crinul, ca printr-un farmec, fiecare
Își scutură pe vânt o foaie — și vântul pleacă din grădină,
Cum a venit, plin de murmururi și de solii mirositoare.

Sorin Cerin - Amintiri Pierdute în Praful Non-Sensurilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Amintiri pierdute,
în praful Non-Sensurilor Existenței,
cearcă să ne îmbrățișeze.
Zilele fără adăpost,
prin care ne ducem Disperarea,
de a trăi,
fără de noi înșine,
înroșind Zorii Singurătății,
cu Lacrimile Sângelui,
ce țâșnește din rănile deschise,
ale atâtor Cimitire de Cuvinte,
pe care le rostim fără de sens,
propriilor noastre,
Iluzii ale Vieții și Morții.

Daniel Vişan-Dimitriu - Sonetul Razei Care Piere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Alunec printre gânduri ca o rază
ce, printre ramuri, își urmează calea
spre un lăstar ce-și încetează jalea
când simte cum pe frunte i se-așază.
Nu știu nici eu, nici ea, nici lumea toată,
ce voi găsi la margine de gânduri,
dar merg și merg, lăsând în urmă rânduri
ce par lăstari pe-o ramură uscată.
E, oare, bucurie, e tristețe
în raza care mângâie în joacă
lăstarul care crește-n frumusețe?.
Va fi o floare care o să placă
și raza l-a hrănit cu-a sa blândețe,
apoi s-a stins, încet, în el. Dar dacă….
Daniel Vișan-Dimitriu
(22 apr. 2015, Vol.”Oare”)

Coma - Bizz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Azi poate-i ultima dată
Când vii să mă vezi
Sau să-mi dai un sfat sau să mă cerți îndată
De se întâmplă să greșesc
Mâine ai crede că-i mai simplu
Eu n-aș paria pe o piesă căreia nu-i știu sfârșitul
Având și eu rolul în ea.
Nu-mi pasă dacă trăiesc sau mor lângă voi, mi-e totuna să nu mor
Nu-mi pasă dacă trăiesc sau mor lângă voi, mi-e totuna..
Nu lăsa loc de regrete, nu te-ascunde în trăiri închise să te-mbete
Varsă-ți ura și extazul
Lasă-n urma lor să-ți călăuzească, să-ți salveze pasul
În fond ești doar un muritor.
Nu-mi pasă dacă trăiesc sau mor lângă voi, mi-e totuna să nu mor
Nu-mi pasă dacă trăiesc sau mor lângă voi, mi-e totuna să nu mor.
Azi las tăcerea la urmă
Ieri.. deja am uitat
Nu-mi va părea rău, n-am de ce să regret aici
Azi las tăcerea la urmă
Ieri.. deja am uitat
Nu-mi va părea rău, n-am de ce să regret aici.
N-am de gând să stau să caut
Cauze de-ar fi mult mai adecvat la ce oamenii aud
N-am de gând să schimb ceea ce sunt
Nu cred în trăiri tacite
Vei fi rezervat destul când ochii îi vei închide
Bilet de-ntors nimeni nu vinde.
Nu-mi pasă dacă trăiesc sau mor lângă voi, mi-e totuna să nu mor
Nu-mi pasă dacă trăiesc sau mor lângă voi, mi-e totuna să nu mor.
Azi las tăcerea la urmă
Ieri.. deja am uitat
Nu-mi va părea rău, n-am de ce să regret aici
Azi las tăcerea la urmă
Ieri.. deja am uitat
Nu-mi va părea rău, n-am de ce să regret aici

Cristi Dules feat Feat Daniela Gyorfi - Câtă Lume S-a Pus Între Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I:
Vino aproape
Nici un rău nu va mai fi
Voi fi lângă tine eu zi de zi [x2]

Refren:
Câtă lume s-a pus între noi
Ne-am iubit și-am stat amândoi
Dragostea e mare cât un ocean e de mare
Doar când mori atunci dispare [x2]

Strofa II:
Meriți totul, mă iubești cu adevărat
Pentru mine ai suferit
Nu ai plecat [x2]

Refren:
Câtă lume s-a pus între noi
Ne-am iubit și-am stat amândoi
Dragostea e mare cât un ocean e de mare
Doar când mori atunci dispare [x4]

Carbon - Amurgul Morților

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Intro:
Tragem? Hai să tragem…

Strofa I:
Hai să tragem linie
Nu-s formator de opinie
Sau informator pentru gabore
Scot armele din prima linie
La mine-n buncăr
Pun osu’ la muncă
În folosul comunității, nu mi-am vândut sufletul nimănui, n-am ce să răscumpăr
Și Doamne-ajută
Să mă bucur la judecata de după
Azi încă te supăr
Hip-hop în subwoofer
Asta nu educă
E multă dambla… Tra la la, ascultă
La la la, la. P*** mea, n-am venit p-aici să sufăr!
MC toarnă pe goarnă
Mulți din ei dispar în goană
Muzica asta omoară
Suflete, îi lasă fără coloană
Vertebrală, stimabile
Elemente instabile
Ce sporesc mândria, cultivându-și propria imagine
Nu te mai da șmecher, golan
Cu pumnul, buzdugan
Ești tot un șobolan grosolan
Ros de bani și ani
Cu simțurile tocile
Slăbit de ambiții stupide
Cauți trăiri autentice la mințile strălucite
În cuvinte pun emoții-n ce zic
Și m*** simt
Roboții doar pretind
Că unde nu-i suflet nu există instinct
Când plec, nu întreba ce cote ating
Nu încerc să te conving
Zbor deasupra unui cuib de cuci….

Refren X2:
I-aud: Nebune, unde te duci?
Ce poteci apuci?
Pe unde le f**i, mintea treci, nici nu te uiți înapoi…
Și mulți se-ntreabă: nebune, unde te duci?
Nebune, unde te duci? Unde te duci, mă?.

Strofa II:
Azi intru-n pâine, cum s-ar zice, nu produc mălai
Ziua de mâine de-mi dai
Mulțumesc, Tată, e trai pe vatrai
Pâinea asta-i veche, are și flori de mucegai
Cred că trebuie s-o tai
În felii pentru mâncători, ca și Tu împărțeai…
Învață să dai înainte să ceri
Și ce aștepți de la viață, când cauți doar plăceri?
Zi, cum vrei să prosperi?
Chiar de n-ai, învață să dai înainte să ceri
Vezi cum plăceri devin dureri
Și începi să disperi!
Trecutul mă vrea deținut
Tăcut, reținut
Concep linii de ținut
Minte să nu pot fi corupt
În gând
Repet, să mă asigur că mesajul-i bine reținut
Înainte să deschid gura să rag, rabd și ascult
Că doar bufonii fac gălăgie
Paranghelie
Asasini cu simbrie
Și omoară conștiința cu materie cenușie
Sper să prind sfârșitul zilei…
Mâine, cine știe?
Orice ar fi, rămân la datorie
Și las muzica vie!.

Refren X2.

Outro:
Noi suntem morți..
Și totuși, când pornim
Spre lumea voastră – lumea celor vii –
În negrul gol al craniilor reci,
Noi,
Ca și voi,
La fel simțim
Vibrațiile-acelor armonii
Ce-nsuflețesc tăcutele pustii
În care voi ne-ați îngropat pe veci!.
Noi
Mulților ce nu ne-au înțeles
Le vom ierta – căci suntem morți acum.
Iar celor ce pășesc pe-al nostru drum
Le vom fi frați!..
O! fraților, cântați –
Căci noi de-aci din groapă v-ascultăm!..
Cântați frumosul îngropat de-acei
Ce n-au putut să-l reînvieze-n vers,
Cutreierați întregul Univers,
Și-n cântecele voastre îngropați
Toți vechii Zei!