La sticla lupei se măreşte urâtul
şi nu ne mai oprim să-l studiem
ca să-i descoperim frumosul..
Este la fel cum lutul,
modelat din mâzgă-l recreem
în urne, să ne păstreze din cenuşă osul.
Cât de înşelător e totul!..
Când până şi oribilul-n extremă
-doar că-i atât de rar,
chiar de-i un pic otrăvitor- decoctul,
mai vindecă.. Şi dându-i aerul de diademă
că-njurătura-i tot.. vocabular!?!.
.. Şi stăm, alături, împreună,
mult timp, până când ne încreţim
până şi inima; nu doar cornoşi
de riduri.. Şi din jurământ, arvună
pe-un inel, am învăţat chiar şi aşa să ne iubim,
până la moarte.. Ca urâţi frumoşi!
.. Şi-atunci oare frumos este
un ou, un pui, bunicul,
un trandafir, ciulinul,
postum-biografia, o poveste?!? :..
.. Şi din cordon ombilical, buricul
e oare bucăţica mamei, el, sublimul???
Urâtul e frumos?..
.. Cum mierea; care-i la un loc, cu ceara lumânării şi veninul?!?
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea frumosului și urâtului în viață și în relații. Se reflectă asupra modului în care percepem aceste concepte și cum ele se întrepătrund, sugerând că chiar și în urât se poate găsi frumos și invers.