viata rurala – Versuri.pro

Virgil Teodorescu - Blazonul Turmei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iarba udă de ploaie părea o bibliotecă de sezon
cu jilțuri foarte comode
mai departe pătulele de vite păreau niște palate scufundate
și vitele mugeau încet
mugea încet pământul
fire de fân prin aer.
ce mari păianjeni grei
țeseau această plasă în care să ne prindă
familia întreagă și cănile cu mied
ce mari păianjeni grei de umezeală
pe care-i seceram la repezeală.
1970

Konstantinos Kavafis - Casa cu Grădină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O casă la țară aș vrea să am
cu grădină întinsă – nu atât
pentru flori, pentru pomi sau verdeață
(n-au decât să fie și ele – sunt foarte frumoase!),
cât mai ales de dragul animalelor. Ah, de-aș avea animale!
Cel puțin șapte pisici – două negre corb
și două albe ca neaua, pentru contrast.
Un papagal isteț pe care să-l deprind
a vorbi emfatic și convingător.
Cât despre câini, cred că trei mi-ar ajunge.
Aș vrea și doi cai (sunt animale bune).
Dar, mai mult ca orice îmi doresc trei-patru dobitoace
din acelea vestite și-atât de simpatice – măgărușii –
Leneș să stea și să salute din cap.

Octavian Goga - În Mine Câteodată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În mine câteodată.
În mine câteodată eu simt: se face noapte,
Din netrăite vremuri vin neguri să mă prindă,
Strigări necunoscute și cântece și șoapte
La casa mea colindă.
În mine câteodată țărani cu zeghea sură
Și glume și ispite și tot ce știe satul
S-amestecă de-a valma roind în bătătură
Și vin să-și ție sfatul..
În mine câteodată grea liniștea se lasă,
Miroase-a izmă creață și-a flori de iasomie,
În vreme ce un popă cu barba cuvioasă
Slujește-o liturghie..

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Comuna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se unduie grâul ca marea,
Îl păzește o paiață hâdă;
E c-un sacou și c-o bermudă
Frângând de rectiliniu zarea.
E-un drum de car la zece metri
Cu o fântână cu găleată;
La ce-o servi că n-are apă..
E chiar comuna Valea Pietrii.
E miros rău de bălegar..
Sătean mergând în birt se pierde..
Șoseaua nu e gri, e verde..
Căruț-o trage.. un măgar.
Sunt păsări multe afară-n stradă;
Găini cu gâște, multe rațe..
Femei stau în cruciș de brațe
Pe bănci, la porți, ca tot să vadă.
Sunt multe case ponosite
Cu pereți strâmbi de la chirpici;
Sunt stil vagon, sunt toate mici
Și-au gard din lemne zdrențuite.
Văd mai în „Centru” o casă mare..
În față scrie.. „Primărie”!
Culoarea-i veselă, zglobie..
Mașini sunt două!.. Pază mare!?.
.. Și are două uși nu una
Cu lacăte-n amiaza mare;
„Poliție”-i scris în culoare..
Au zăvorât.. toată Comuna!?!

Daniel Iancu feat Mulge Oaia - Tata Mulge Oaia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tata al meu în fundul curții mulge oaia,
Laptele se adună și umple tigaia.
Tata stă și meditează,
Oaia stă și debitează.
Norii se adună peste ogradă, tata cântă,
Vrea să vândă laptele să-mi facă nunta.
Curge laptele șiroaie,
Din cea mai aleasă oaie.
Oaia-i bucuroasă că e dată gata,
Celu vajaie de mândru este tata.
Laptele pe prispă-l pune,
Și-apoi zice o rugăciune.
Doamne oprește văjâitul, tata zice,
Da Doamne pe casa mea noroc să pice.
Uite migu cum virează,
Tata stă și se holbează.
Tata al meu se uită în cer, mare mirarea,
A luat foc migu în cer ca lumânarea.
Tata-și cheamă la el oaia,
Și ia în brațe tigaia.
Când să creadă el că oaia-l salvează,
Ionel pilotu-sec îl facultățează.
Migu pică-n bătătură,
Face oaia tochitură.
Oaia-n țărână împrăștiată se stinge, uff arde casa,
Laptele-n tigaie se-ncinge, uff uff uff.
Lino leano strange masa,
De ce Doamne te apucă toane,
De ce dai în noi cu avioane?
Tata și Ionel pe prispă șoptesc,
Nici ei și nici oaia nu mai meditează.
Se-odihnesc, vorbesc în șoapte,
Și beau un pahar cu lapte.

Dumitru Matcovschi - Balada cu Fimcă Lăutarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Barbu Lăutarul care-a fost odată
a cântat cu scripca doină și baladă.
Fimcă Lăutarul cel de la Rezină
cânta nu cu scripca, dar cu mandolină.
Aoleu, că-i dulce mandolina ceea:
poate că și vinul, poate că femeia.
Cum o strânge Fimcă lângă piept cuminte
și cum îi ciupește strunele fierbinte!
Omule, îi spune omului nevasta,
ai puțină grijă și de casa asta.
Buruiana-n vie crește ca hlujanul.
Lasă mandolina, taie buruianul!
Fimcă intră-n vie,
uite-l cum prășește!
Dar c-un ochi nevasta
tot și-o urmărește.
Și când ea pe-o clipă
singurel mi-l lasă,
fură mandolina
și-a fugit de-acasă
Satu-i mare-mare și-i cu drum departe,
ba aici e Fimcă, ba în altă parte:
strânge pe la case cântece de viață
și mai mult le plânge decât le învață.
Trece-o săptămână-două și apare,
dar nevasta pune ușilor zăvoare.
Du-te la nănasu, să te vază-oleacă!
Și se duce Fimcă, ce are să facă?
Finule, nânașul tot nânaș rămâne,
te-ai făcut ușernic, aveam eu un câine!
Nu-i așa, nănasu. Dar nici altfel nu e.
Numai mandolina ar putea să-ți spuie!
Aoleu, că-i dulce mandolina ceea:
poate că și vinul, poate că femeia.
Cum o strânge Fimcă lângă piept cuminte
și cum îi ciupește strunele fierbinte!
Bine, măi băiete, dar te râde-o lume!
Să mă râdă, nașu! Știu eu lumea cum e!
Lumea e ca lumea, are ochi și gură!
Cântecul și dorul nu-s de bătătură!
Înțelept nânașul.
Pâine caldă finul.
În ulcior, pe masă,
aburește vinul.
Norocel, măi Fimcă!
Să trăim și basta!
Ai cânta cu scripcă,
nu cu drâmba asta!.
Barbu Lăutarul care-a fost odată
a cântat cu scripcă doină și baladă.
Fimcă Lăutarul cel de la Rezină
cântă nu cu scripca, dar cu mandolină.

Dumitru Sopon - Mărie, Dragă Mărie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mărie, dragă Mărie
Cât de dragă-mi ești tu mie
Când vii sara de la vie
Cu cătrință și cu ie.
Când vii sara de la grâu
Cu secera prinsă-n brâu
Ca o lumină de seu
Mă topesc de dorul tău.
Când vii sara la pârâu
Și treci cu Ion prin grâu
Eu te văd și-ncep să plâng
Eu te văd și-ncep să plâng
Plâng acum și-mi pare rău
Că nu-s eu alesul tău

Dinu Flamand - Caravana Cinematografică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Vagonul pe linia moartă, se dă film deseară
Fanfan la Tulipe, cu bătaie,
țăranii asudă (nu fumați că face explozie!)
și jurnal agrar înainte. Se scarpină.
Hoaspe de grâu îi mănâncă sub guler
„hă, hă, în căpiță.. dat dracu’ franțuzu”
cămașa miroase a pleavă. În pumn s-a udat
biletul cel galben. Fanfan la Tulipe, o,
fandează
și filmul se rupe. Lumină!
Se-aude
batoza tușind într-o arie, Fanfan
a ajuns general și se-nsoară. E vară.
Sub roata vagonului cântă un greier în gară
și marș triumfal, megafoane..
Pe garduri inscripții cu var:
„Nici un bob risipit”-recolta și țara
sânt tinere, „Spic cu spic, patriei snop!”
te ustură mâinile-n somn de la brusturi, neghina
dușmanul acesta, neghina
cum se strecoară în lan. S-o învingem!
Te ține o surdă durere-n piept, te-nvârți
și n-ai somn, iar spre ziuă visezi
albăstrițe în lan și un cuib
cu ouă pestrițe de codobatură. Pe garduri
lozincile ard.
„Ai cules la timp, ai câștigat!”

Marin Sorescu - Secerele de Os

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Spânu secera și lega la grâu.
Și pe grâu, știi, trebuie să te lași cu genunchiul,
Când faci snopul.
Și el avea pantalonii rupți în genunchi.
Și i-a întors cu turul înainte,
Ca să poată lega. Așa a venit la loc.
El lega în urmă, după femeile care secerau înainte,
Vorbeau tare, râdeau, cântau. Era frumos la muncă.
Și la masă, Măria Bălii dă cu ochii de el
Și i se pare ceva greșit la el. Îi ia sama bine
Și începe să se-nchine.
– Mă, tu te uitași, mă, azi-dimineață
Cum luași pantalonii?
– Păi, cum îi luai, fă, cum îi luai? Se făcea Spânu că nu știe.
– Păi, nu vezi, mă, că te-nchiotorași la spate?
– Nu știu, că mă sculai de noapte.
– Nărodule, du-te colo-n vale și-ntoarce pantalonii,
Că se schimbă vremea,
Se mai pune vreun potop, ne-apucă-aci
Și tu nici nu poți fugi așa cu turu-nainte.
Mă, dacă te trăsnește cumva,
O să se mire lumea, cum te-a răsucit bubuitura
În pantaloni, de ți-au venit nasturii la spate,
Ca la muieri.
Era un râs!..
Spânu, serios, se uita pe el
– Da’ ce-au pantalonii mei, că eu așa-i port demult
Și n-am observat nimic.
Și Ana, fata lui, îi ia apărarea:
– Mărie, păi să lege snopii,
Că se lasă cu genunchii colo și-l înțeapă cornecii.
Dar Măria nu-l slăbea deloc.
Sta cu mâinile-n șolduri și se minuna:
– Ia uitați-vă voi la ăsta! Păi, bine, mă nărodule..
Așa era la secerat, distracție,
Orice întâmplare era bună de râs.
Femeile, cum mergeau așa cocoșate, ca secerile din mâna
Ore întregi,
Că nu știai, seceră cu secera ori cu ele însele
Sunt niște secere sticloase, de oase,
La masă se mai destindeau o țâră.
– Spânule, când oi muri, să vii să-mi duci sfeșnicul,
Că ți-am făcut prosop frumos
Cu podul Jiului cusut.
Da’ vezi cum te îmbraci,
Că-mi întorci procestiunea-ndărăt,
Dacă-mi vii tot aşa cu turu-nainte..
– Lasă, fă, când o să fii moartă, nu te mai uiți tu acolo,
La nădragii mei..
Tu te uiți în sus și numeri stelele
În continuare, de unde-ai rămâne-n ziua aia
Cu număratul.
– Păi, de ce să le țin eu socoteală, mă,
Nu sunt socotite?
– Ba sunt, da’ fiecare trebuie s-o ia
De la început, să vadă că lipsește una.
Și „Leatul” – așa-i zicea ea lui Spânu: „Leatule

Marin Sorescu - Ciocea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ciocea secera singur pe la Bocșa.
Trei pogoane de loc de grui,
Ce să facă el singur în trei pogoane?
– Cumnate, da’ cumnata nu vine?
– Fir-ar a dă! că nu vrea să vie.
Mai dau și eu, după aia mai pun oameni, după
Ce-or mai termina și ei.
Plecam eu acasă, povestește mama,
Mă duceam pe la Manda
Și-o vedeam pe muierea lui Ciocea la poartă,
Punea fluturi pe-o cămașă.
– Cumnată, cumnatul singur pe-acolo, nu te duci
Să-i ajuți?
– Ba! Are copii.
Să-și muncească, să le dea de mâncare.
Și-ncepea să ocăre:
Lovi-l-ar plezneala,
Găsi-l-ar ăl din baltă,
Găsi-l-aș țapăn
Până deseară, lua-l-ar boala,
Umple-l-ar jipul!
Că eu n-am venit cu copii la el.
Înțelege-te cu ea.
Ei, copiii erau ai lor, ai cui să fie!.
Ea și-a vândut șase pogoane de pământ al ei
și-a luat căruță cu cai.
Se plimba pe la bâlciuri și numai fluturi punea pe ea,
Cine mai era ca ea?.
Și-ntr-o luni după Paști s-a certat Ciocea cu Măria.
I-a scos lada cu țoale în curte și le-a dat foc.
Au ars toate. Avea palton bun de carachior, cămăși, fuste.
Și-au ars toate, nu se putea apropia nimeni, că se lua cu
Securea după el.
– Iuu, cămășile mele, lucrurile mele de la tata,
Să mi le ardă el.
Ea – îi tăia gura în fier și-n oțel, nu mai tăcea. Da să se
Apropie, el amenința cu securea.
– Păi, dacă te-ai făcut a dă! Să vezi tu cum îți litrosesc tot.
Și ea a rămas goală. Și-a plecat la Mitroacă, la deal,
Vezi că ți-a dat fiștireaua? i-au zis și ei,
Nu-ți spuneam noi? Așa, gura bate fundul,
Te-a luat ăla la rapangele.
Ciocea mai ținuse una înainte,
Pe Păuna lui Predu, și aia frumoasă.
Și s-a dus Ciocea la Păuna, fosta lui nevastă,
Și-a luat-o:
– Hai acasă, că n-am muiere. A plecat, fir-ar a dă, hai tu.
Și-a venit aia. Și când a auzit Măria,
Repede cu valea, a doua zi venea cu valea,
Venea c-o falcă-n cer și cu una-n pământ.
Că ea era mare, și fustele mari, parcă mergea cu valea toată.
S-au încăierat până seara
Și seara a răzbit asta și-a plecat ailaltă.
Treaba voastră, zicea Ciocea, să-mi rămână una acasă,
Să nu-mi stea curtea pustie
Și să aibă cine îngriji de copii.
Măria era muma copiilor, a biruit dragostea de mamă.