Viata de apoi – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Viața De Apoi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Viața de-apoi sigur există
Prin gând, cuvinte de urmași,
Ce fac că eul îți persistă…
Dar nu participi tu… Îl lași.
De-abia atunci ești… spiritual,
Nepreocupat de existență;
Subiectu… obiect total,
Sclipitor tocmai prin absență.
Și, nu mai plictisești defel,
Căci doar arar ești, amintire,
În scris; „DECES” în carnețel…
Util la act de moștenire.
Noroc că totul e o roată
Cât Universul sau Planetă,
În care amintiri se-ngroapă
În același ton vechi, de flașnetă.
Și tot n-ajunge, chiar de știm,
Să fim mai respectuoși, mai buni
Când sigur e că toți murim…
Și genii și săraci, nebuni.
… Deci de-i-nainte, e și-napoi,
Căci niciodată nu-i final;
După sfârșit e start și, toi…
Ultimul act e… teatral!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Levitație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce-am pățit, doar adormisem
– E-adevărat, epuizat de o durere atroce,
apoi înconjurat de-atâta bine-
dar mă privesc, fără de ochi, ce-i închisesem
și totuși văd atâta negru peste tot și, nici n-am voce
să strig că parcă-s din cărbune și n-am vine….
mai am un pic, scăpat dintr-o imensă amnezie
și, simt o flacără din lumânarea, parcă a mamei…
și nu, nu doar de la ea, e ca un val de oameni,
un fel de necredință în tot, o erezie,
că nu mai sunt cu ei… e-adevărat, nu mai am simțul foamei,
atâta de ușor rămas, fără dorinți, un privitor de seameni….
sunt un desprins inert, un ferice etern,
dar am o urmă de regret că nu mai sunt ce-am fost,
unul ce nici nu mi-l mai știu, un gând,
ce-acum e parcă atât de tern,
că nu mai sunt ambiții, nu mai sunt plăceri, nici post…
dar ce tot zic, mut… mă duc să-i prind pe alții, să prind rând.
Se vede, un pic, pe cer o dâră –dacă vrei s-o vezi-, un șir zburând mergând…
Eu unu’ îl văd. Sunt niște umbre fumegând, arzând………………………………
Plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând, plăpând…

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Misterul Vieții de Apoi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu ştiu de-i simplă revelaţie,
Dar am aflat ce-i nemurirea,
Sau viaţa de apoi; când firea
Dispare.. O elucubraţie!.
M-afund în fizică şi legi,
Ce n-am crezut, n-am înţeles
Din bănci de şcoli.. N-am de ales;
Mă supun lor!.. De mă-nţelegi?!?.
.. Aleg doar una, că-mi dă girul
Răspunsului ce-l am acum,
La mijloc, spre sfârşit de drum,
Din mers în halte, urmând firul..
.. Căci stau ades cu morţi la masă;
I-ating, îi ascult, cu ei râd, plâng,
Cu ochi deschişi, sau strânşi.. mă strâng
Din tot pe unde-am fost, de-acasă.
Şi-s în acelaşi timp teluric
Prezent, pierdut în melancolic,
Fără de drog; sunt treaz-alcoolic,
Un endomorf.. Sunt barbituric!.
Sunt sigur punct de chintesenţă
De-atom palpabil, cu neant,
Tăiat faţete-n diamant
Sclipind frugal.. de-o existenţă.
Dar tot eu sunt la braţ cu morţi;
Deci sunt şi ei, dacă-i am eu..
Sunt partea mea de pedigreu,
Plecaţi, prin tragere la sorţi.
De sunt şi-aici şi, sunt şi-acolo..
Şi ei de-acolo sunt aici!
Convingeţi-vă, scumpi amici,
C-o fi ceva, de-aici.. dincolo!.
.. Căci ce-n memorie aduci;
Ce-i ce-s chemaţi, trebuie să vină!
Real-prezent, cu mort se-mbină..
„Apoi”, e-n fond „odată”, „atunci”!.
Îmi mângâi bunul meu prieten,
Un câine ce-ar vrea să-mi vorbească;
N-oi fi tot eu, de azi pe mâine,
Întors din cripta strămoşească?..
Nici nu mai ştiu! Ştiu alţi de mine?
Le sunt alături, cum i-am eu?
Sau ei sunt vii şi, mort sunt eu?..
Sunt eu plecatul? Vin din mâine?.
Cred mai curând că suntem toţi,
Când adunaţi un tot, când vid;
Cunoscuţi, din nimic stupid
Plecând.. Şi, iar bătând la porţi!.
Şi-aşa mă ard din scoarţă-n lavă,
Sau zbor, expir de bioxid,
M-adun din praf, ard coroziv..
Sunt gaz, lichid, sunt dur, otravă!.
Şi-am dorul pur, neprihănit
Să mă preling în gând alături,
De-aniversări; făclii pe torturi..
Plecat.. îs muritor sosit!.
Mă dezmembrez pe zi ce trece;
Deja-m umplut Pământ de mine,
În particule. Sunt facsimile,
Mă restrângând în vers.. De-oi trece?!?..
28. 05. 2011

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Exit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

M-am sculat, mort, într-o zi…
Nu era nimeni, nici tu, nici copii,
Nici tunel de lumini nu a fost;
Este-un negru teribil, compost.
Nu mai simt, nu exist, nu respir,
Nările nu-mi miros elixir,
Inima-mi stă, nu mai bate…
Nu mai am nicio zi, nici etate.
Sunt inert, obosit d-energie,
Niciun rai nu-i, nimic, feerie…
Stau întins, sunt sleit, sunt absent;
Sunt plecat, vindecat, impotent.
Și m-apasă imensul de negru,
Lacrimi n-am, nu mai sunt un integru…
Gând nu e, neuronii sunt stinși;
Mi-am lăsat și dușmani, sunt învinși.
Lumea nici nu mai este se pare;
De m-am dus, pentru mine, ea moare.
Sunt convins că materia-i moartă;
Nu mai vin ca să bat, la vreo poartă.
N-am probleme de mâine-n esență,
Mă dezic de orice, d-existență…
Sunt salvat în neant, în memorii;
Vă deplâng, ce-ați rămas… Muritorii!!!

Ciobanu Alexandru-Eusebiu - Dincolo De Sfârșit