Când nimeni nu mai e
Deschid fiole și vise
Ca să pot opri la timp
Visele astea lucide.
Vorbesc cu spirite triste
Ce au plecat prea devreme
Unele vor să m-ajute
Altele să mă ia după ele.
M-au fulgerat repetat
N-am arme, totu’ e toxic.
Mă refugiez în blesteme
Și nu vorbesc metaforic.
Vor să îmi ia sentimente
Să mă prefacă în piatră
Vor să mă ia prea devreme
Da’ cine crezi că îi lasă?.
Îmi șoptesc cât mai des
Tu te ucizi cu iubire
„Renunță la sufletu’ ăla
Mă poți alege pe mine”.
Nu m-am mai simțit niciodată
Atât de-aproape de Iad
Îmi tai din suflet cât trebuie
Fac asta ca să nu cad
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu forțe întunecate și gânduri negative. Protagonistul se simte copleșit și se refugiază în blesteme ca mecanism de apărare, simțindu-se atras de ideea morții.