Ana Blandiana – Veșmânt
Veșmânt.Uneori dimineațaMă trezesc înghețatăȘi, pe jumătate adormită încă,Trag, somnoroasă și zgribulită, pe mineTrupul meu tânăr,Cald, mătăsos,În care mă învelescClănțănind copilărește din dinți,Fericită că încă o zi,O zi întreagăVoi fiLa adăpost de veșnicie.