Adrian Păunescu – Suportabila Veșnicie
Ce nu e boală, este moarte,Ce nu-i aici, nu-i nicăieriNu doar vecia ne desparteCi fumegânda zi de ieri.Noi rezistăm în veșniciePentru că știm că e mereuViața ni-i grea ție și mie,Cu zilele ne e mai greu.
Versuri corectate și adnotate
Ce nu e boală, este moarte,Ce nu-i aici, nu-i nicăieriNu doar vecia ne desparteCi fumegânda zi de ieri.Noi rezistăm în veșniciePentru că știm că e mereuViața ni-i grea ție și mie,Cu zilele ne e mai greu.
Cine vrea în toată viața tot mereu să-ntinerească,Cu bătrâni să nu s-adune, cu bătrâni să nu vorbească:Pe cât timp în suflet cântă dulci visări, — entuziasm,Pe cât timp se desfășoară al speranței veșnic basm,Ochiul viu scântei împarte, — ești scutit de bătrânețe,Și etatea te-nfășoară în eterna tinerețe.
Amurgul spre pământ lumineCernea printre zăpezi subțiri,Dinspre apuse vremi senineVeneau credule amintiri.Și-n urma mea cântau cu vântulDe-al primăverii cald surâs.Eu, ceru-nvăpăiat scrutându-l,Simțeam că veșnicia-i sus..O, voi apune vremi senine!Sub cântul vostru, din abis,Amurgul scapără lumine,Creștea al veșniciei vis!..
Faci din luminiță, farDin lanternă, felinarDin scânteie, lumânareȘi din stele, stropi de soare.Faci din luminiță, farDin lanternă, felinarDin scânteie, lumânareȘi din stele, stropi de soare.Pam, pam, pam, pamPam, pam, pam, pamPam, pam, pam, pamCe miracol să te am.Faci din zgomot, melodieDin secunde, veșnicieDin zâmbet, faci balsamCe miracol să te am.Faci din zgomot, melodieDin secunde, veșnicieDin … Citește mai mult
Jos la stâlpul grădiniiPlânge mama miresei,Și tot plânge și suspinăC-are-o floare în grădină.Și cum crește și-nfloreșteLa străini le trebuiește,La străini floarea nu creșteNumai se tot veștejește.Să tot veștejește-ncetPână se uscă de tot,C-așa-i rândul fetelorCum îi rândul merelor.Până-s mere tinereleStau pe crengi înșirățele,Pe când trec și se-nroșescPică jos și putrezesc,Pică jos și putrezesc,La nimeni nu trebuiesc.