Octavian Goga – Scrisoarea Ta
Scrisoarea ta mi-a destrămatA visului beteală,Ce viperă ţi-a-mprumutatVeninul drept cerneală?..Cu slova ta vin anii toţi,Şi-n vraja lor mă fură..În rostul ei mărunt cum poţiSă-nchizi atâta ură?..Cetind-o azi, ca alte dăţi,În mine-un gând tresare:Ce-ar fi s-o sfârtic în bucăţiŞi s-o arunc în mare?.Din ale scrisului tău veştiOtrava s-ar desprinde,Ca mâine-atât amar de peştiPescarii n-ar mai prinde..