Venetia 1790 – Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Veneția 1790 - 73

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„O gospodină de-aș fi, la casa-mi, să am eu ce-mi trebui,
Cinstită aș fi și voioasă, cu drag săruta-mi-aș bărbatul”.
Așa îmi cânta, printre alte cântece proaste, o fetișcană,
Mie-n Veneția; și n-am auzit nicicând ruga ei evlavioasă.

Johann Wolfgang Von Goethe - Veneția 1790

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sarcofagii și urne împodobesc păgânul cu viață;
Fauni dansează-mprejur; cu al bacantelor cor
Fac un șirag colorat; grăsunul cu coapse de capră
Smulge sălbatic un glas răgușit tunătorului corn.
Surle, țimbale răsună, marmura vezi-o, auzi-o!
Zgomotul nu vă-nspăimântă, cum nu-l înspăimântă pe Amor
Căruia doar în pestrița vâltoare i-e dragă făclia.
Astfel prea plinul biruie moartea; înăuntru cenușa
Pare-n cuprinsul tăcut, încă s-o bucure viața.
Astfel, cândva, sarcofagul poetului fie încins
De sulul acesta, cu viață, bogat izvodit.

Johann Wolfgang Von Goethe - Veneția 1790 - 57

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prinții-și imprimă ades în aramă slab argintată
Respectabilul chip; poporul, o vreme, se-nșeală.
Șarlatanii-și imprimă pecetea gândirii-n
minciuni și prostie.
Cui piatra de probă-i lipsește, le ia drept
aur curat.

Johann Wolfgang Von Goethe - Veneția 1790-80

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„Totul se lămurește – îmi spune-un cirac –
Din teorii înțelept predate nouă de dascăl! ”
Sigur, îndată ce crucea de lemn ați cioplit-o destoinic,
Se potrivește deasupra și trupul cel viu, ca osândă.

Johann Wolfgang Von Goethe - Veneția 1790 - 14

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ca nicovala e țara, stăpânitorul e ciocanul. / Poporul cu tabla-l asemui, ce-n mijloc se-ndoaie. ... →

Johann Wolfgang Von Goethe - Veneția 1790 - 76

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„Lume bună tu nu ai văzut? Cărticica-ți ne arată
Doar saltimbanci și popor, ba chiar și ceva mai de rând”.
„Lume bună-am văzut; bună, se cheamă când nu-ți dă prilej
Să compui nici cea mai mică poezioară.

Johann Wolfgang Von Goethe - Veneția 1790-92

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O, cum luam seama-nainte la toate anotimpurile,
Primăverii-i uram bun venit. De toamnă dor îmi era!
Acum nici vară, nici iarnă nu-i, de când fericitul de mine
Sub a lui Amor aripă, în primăveri, pururi plutesc.

Johann Wolfgang Von Goethe - Veneția 1790 - 55

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vremuri nebune-am trăit și am avut grijă / Eu însumi nebun să mă port, cum ... →

Johann Wolfgang Von Goethe - Veneția 1790 - 9

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Solemn îl vedem pe doge mergând alături de nunțiu;
Pe Domnul îngroapă; unul pecetluie piatra;
Dogele ce se gândește, nu știu; celălalt însă
Sigur că-n sine zâmbește de pompa cea gravă.

Johann Wolfgang Von Goethe - Veneția 1790 - 4

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Asta-i Italia pe care-am lăsat-o.
Prafu-i la fel,
Străinul la fel pungășit e, orișice-ar face.
Cinstea germană zadarnic o cauți în toate ungherele;
Viață, mișcare-i aici, nu rânduială și sârg.
Insul numai de sine-ngrijește, bănuitor și trufaș.
Cârmuitorii de-asemeni doar sieși poartă de grijă.
Frumoasă e țara; dar vai, Faustine eu n-am să mai aflu,
Nu-i asta Italia pe care cu jale-am lăsat-o.